Reprezentanții Guvernului, lamentându-se pe marginea găurilor negre lăsate de PSD, noua administrație a tăiat în carne vie discret, dar temeinic, printr-o șmecherie clasică, toate veniturile românilor. În frunte cu pensiile și salariile. A făcut-o nu ostentativ, ci disimulat. Prin scăderea valorii leului. Operațiune care duce la inflație.
Românii primesc într-o majoritate covârșitoare salariile în lei. Ele nu sunt consolidate prin raportare la moneda europeană. Pensiile toate sunt în lei. Ca și cele mai multe dintre economii. Dar ratele la bancă pentru împrumuturi sau la furnizorii de aparatură sau servicii, sunt plătite tot în lei. Dar prețul tuturor serviciilor și tuturor produselor urmează să crească. Diferența o suportă toți românii. Fie că sunt pensionari, fie că sunt salariați. Prin urmare, veniturile lor, în ciuda aparențelor, în loc să crească, scad.
Există firește mecanisme de protecție. Cel mai important mecanism de protecție este indexarea. Numai că indexarea uneori este amânată. Până la calendele grecești. Dacă privim retrospectiv, vom constata că au fost mai frecvente situațiile în care indexarea s-a amânat, decât cele în care indexarea s-a aplicat întocmai și la timp. Acest dublu mecanism al scăderii valorii leului și al indexării amânate reprezintă o scădere mascată a veniturilor populației. Dintre care cele mai importante sunt salariile și pensiile.
Ca să se ajungă aici, a fost nevoie ca PNL să monteze cu concursul lui Klaus Iohannis un întreg spectacol. Iohannis cel vechi, dar și Iohannis cel nou în parteneriat cu Orban cel Bun, cum l-au supranumit partenerii europeni, pentru a nu-l confunda cu prim-ministrul Ungariei, care este rău, fiindcă se luptă pentru interesul național, a lansat nenumărate semnale de alarmă privind situația finanțelor țării, creată de PSD. Cât timp PSD s-a aflat la guvernare, urmărind declarațiile tandemului Iohannis-Orban, am avut imaginea unei apocalipse. Nimic din ceea ce iniția PSD nu era sustenabil. Orice măsură economică sau financiară conducea la o catastrofă. În ciuda unei creșteri economice de necontestat, printre cele mai robuste din Uniunea Europeană, treptat, populația a intrat în panică. A crezut în aceste semnale de alarmă. Și și-a imaginat cu adevărat că președintele Klaus Iohannis este un pompier care stinge incendii, așa cum s-a autocaracterizat, și a privit către el cu speranța că va salva situația pe care o descria, devenind un fel de garant al siguranței economice a statului și a securității financiare a cetățenilor. Este unul dintre principalele motive pentru care Iohannis a primit un credit masiv din partea celor cincizeci și ceva la sută dintre cetățenii care s-au prezentat la vot, din numărul total al electorilor.
Dubla certitudine că PSD a împins economia și populația României pe marginea prăpastiei și că numai Iohannis și PNL au capacitatea de a o salva, stă la baza efortului pe care-l face acest parteneriat de a declanșa alegeri anticipate. Pentru că examenul supraomenesc care urmează, cel de salvare a României și a românilor, necesită o mână de fier. Un președinte puternic în cel de-al doilea mandat al său, un Guvern al acestuia, dar și un Parlament în care PSD-ul să devin un simplu figurant.
Dar pentru a se monta această scenă, pentru a se săvârși cu succes această prestidigitație la nivel național, sperietoarea trebuia să se concretizeze în ceva. Dacă timp ce doi ani agiți opinia publică, spunându-i că măsurile PSD vor conduce la ceva rău și că creșterea economică, măriile de pensii și salarii se vor întoarce împotriva lor, atunci într-un final trebuie să le arăți și ceva palpabil. Pentru că numai așa se face o scamatorie. Iar acest ceva palpabil este deteriorarea accelerată a leului.
Valoarea leului nu are cum să scadă, în condițiile în care economia crește. În mod normal. În mod artificial însă, poate să scadă. Persistența zvonurilor și chiar informațiilor de tip alarmist creează pe piață un efect pervers. Pentru a-și derula activățile, orice stat se împrumută, în limite rezonabile, de la cetățeni de la fonduri de investiții și chiar și din sistemul bancar, dacă statul este iresponsabil și atacă rezervele băncilor, care astfel nu-i mai împrumută pe cetățeni și nu mai creditează economia. Dacă aceste instituții, extrem de atente la toate declarațiile politice, află din surse autorizate, cum ar fi președintele unui stat și, mai nou, primul-ministru și ministrul Finanțelor, că în realitate economia și finanețele sunt pe butuci, atunci, în mod sincer sau pur și simplu din motive de oportunitate, ridică nivelul dobânzilor. Pentru că pretind, în baza argumentelor furnizate chiar de clienți, că riscul pentru banii împrumutați, în loc să scadă, crește. Și, deci, trebuie să se asigure suplimentar prin dobânzi mai ridicate. Așa se face că, iată, statul PNL, urmărindu-și interesul politic, cel de a prosti cât mai mult electorat, servește intereselor financiare ale creditorilor. Când cresc dobânzile, efectul lor se propagă în mod direct și indirect în întreaga societate. Dacă cresc dobânzile pentru împrumuturile statului, cresc și dobânzile pentru împrumuturile solicitate de cetățeni. În acest fel, povara pe care o suportă aceștia este mai mare. În final, veniturile lor reale scad. Această scădere, până la un punct, confirmă informațiile alarmiste furnizate de Klaus Iohannis și de liberali în ultimii doi ani. Și pentru ca această operație să se accelereze, iar scamatoria să devină și mai convingătoare, cineva a apăsat pe pedala de accelerație. Și astfel a fost regizat un atac nocturn asupra leului, a cărui valoare a scăzut semnificativ în raport cu euro. Nu este deloc exclus ca acest atac speculatv să fi fost pus la cale chiar de noul ministru al Finațelor, Florin Cîțu, aflat într-un trecut nu prea îndepărtat în epicentrul unui scandal din sistemul bancar, tocmai în urma unor atacuri speculative de acest gen. Și care de altfel a și fost dat afară, din acest motiv, de la ultima bancă la care a lucrat. De un asemenea atac împotriva leului nu este străin cu singurață nici economistul șef al Băncii Naționale, care s-a pronunțat în sensul diminuării imediate a pensiilor și salariilor, argumentând că acestea pun în pericol finanțele României pe termen mediu și lung. Pentru piață, toate acestea sunt semnale extrem de importante, care-și produc efectul apoape instantaneu.
Urmarea este că veniturile reale ale cetățenilor, cele rezultate din pensii și salarii, scad văzând cu ochii și într-un raport direct proporțional cu deprecierea leului. Este, iată, un argument cât se poate de serios pentru ca populația, înnebunită de grija zilei de mâine și decisă, după cum s-a văzut în alegeri, să-l crediteze pe Klaus Iohannis și să crediteze în același timp și PNL, confundându-i cu colacii de salvare ai statului, să exercite cuvenitele presiuni asupra parlamentarilor, astfel încât aceștia, rând pe rând, să cedeze. Și să facă ce? Să accepte, puși între ciocanul populației și nicovala unui partid aflat la putere, care le poate oferi firmituri, să facă pașii necesari pentru ultimul act al acestei piese de teatru grotești. Alegerile anticipate.
În mod normal, nu se poate ajunge, așa cum funcționează Consituția și Parlamentul României, la alegeri anticipate. Pe cale de excepție însă, acest obiectiv, urmărit de Klaus Iohannis și de PNL, în parteneriat cu USR, ar putea fi atins. Garanția succesului este panica indusă populației. Iar panica poate fi amplificată prin scăderea vizibilă a veniturilor cetățenilor. Prin scăderea în fapt a valorii de cumpărare a salariilor și pensilor. Și, firește, de toată această situație din România, generată de goana după putere absolută a unui președinte aflat la începutul unui al doilea mandat și a unui Guvern minoritar și hămesit, profită băncile străine, care încasează dobânzi mai mari, fără să-și mai bată capul cu cetățenii și cu mediul intern de afaceri, băncile de investiții creditoare, dar și statele care ne-au colonizat, pentru că vor avea un partener din ce în ce mai fragil și mai supus și mai dispus să-și ofere pe tavă ce mai are de oferit.
Sorin Rosca Stanescu