Multe și mari semne de întrebare în cifrele bugetului la 7 luni, principala certitudine fiind deteriorarea semnificativa a rezultatului bugetar. Si totusi, exista o explicatie… Am detaliat pentru PS News, precizeaza analistul Radu Soviani.
Pentru a-și atinge obiectivele, guvernul are nevoie de creștere economică de 8%. Deja lucrează la ea…
În anul de criză 2008, pentru a își atinge obiectivele anului 2009, guvernul avea nevoie de creștere economică de 5,5%, pe care a și inventat-o prin bugetul anului 2009. A fost scădere economică de aproape 6%.
În anul de criză bugetară 2019 (cheltuielile bugetare sunt estimate să depășească veniturile cu 31 de miliarde de lei), guvernul are nevoie de o creștere economică de 8% față de 5,5% programat pentru a își atinge obiectivele. A început să o inventeze și pe asta.
Deși economia în mod real este divergentă față de prognoze chiar și în condițiile falsificării creșterilor sub-raportate ale prețurilor din economie (în primul trimestru creșterea economică raportată a fost de 4,8% față de 5,5% programat pentru anul 2019 iar inflația anuală ,,doar’’ cea mai mare din Uniunea Europeană 5%), guvernul a început să lucreze la o creștere de 8% pentru anul 2019. O inventează din vorbe: ,,economia crește peste așteptări’’ sau din cifre bizare.
Dacă economia crește peste așteptări, de ce deficitele sunt superioare față de anul precedent? De ce în primele 7 luni ale anului, fiecare zi a însemnat o cheltuială pe datorie (din venituri inexistente și deci din împrumuturi), zilnic, de 86 de milioane lei, ajungându-se la finalul lunii iunie la un minus bugetar (datorie nouă) de 18,3 miliarde de lei în numai 212 zile?
Ca să avem o idee, în anul 2015, anul ratat cu știință și rea-creadință de către decidenți fie ei păpușați în rol de Președinte de țară, șef de guvern, ministru de finanțe sau guvernator BNR, deficitul bugetar (datoria nouă) la final de an era de 10,3 miliarde de lei. Acum, după numai 7 luni, este cu 80% mai mare decât valoarea anuală înregistrată în 2015. Iar la final de an, deficitul bugetar va fi triplu decât cel din 2015: peste 31 de miliarde de lei.
Strategii de lungă durată ai PSD care l-au manevrat pe Ponta în 2015 au realizat că acel an putea fi unul de cotitură pentru România în bine: anul în care, prin politici fiscale și monetare de bun simț, România ar fi putut fi deja în zona Euro, ar fi avut bani de salarii și pensii mai mari (dacă făcea restructurare bugetară și dacă ar fi absorbit bani europeni pentru infrastructură, pe scurt, dacă ar fi administrat inteligent finanțele publice. Cioloș, care a urmat după Ponta, s-a dovedit a fi același gen de paiață a strategilor de lungă durată care îl manevrau și pe Ponta – a pus în operă deteriorarea pe termen lung a finanțelor publice, girând reducerea de TVA (prea târziu și prea abrupt), populist, astfel încât într-un singur an de cioloșisme și tehnocrățeală deficitul bugetar a urcat cu 80% (pe măsurile garantate de Ponta, implementate de Cioloș). 2016, 2017, 2018 înseamnă circa 83 de miliarde de lei cheltuite pe datorie, din împrumuturi, o bucurie pentru cei care au vrut să netezească drumul României către o recesiune severă. Da. Suma și sursa majorărilor de salarii și pensii speciale din ultimii 3 ani acestea sunt: 83 de miliarde de lei, datorie.
În mod evident, datoria în creștere devine tot mai scump finanțabilă pentru România. După 7 luni din 2018, 46% din deficit reprezintă dobânzi la datoria veche și nou creată, într-un ciclul economic în care România ar fi putut să funcționeze cu excedent bugetar. Aceste împrumuturi pentru consum luate de guverne în ultimii 3 ani, girate de BNR, în perioadă de creștere economică, se apropie de echivalentul celor 20 de miliarde de Euro luate în criză, de la FMI, Comisia Europeană și ceilalți.
Situația ar fi stat ceva mai bine, dacă, într-un mod ticălos, premierii din ultimii ani și Mugur Isărescu nu s-ar fi înțeles să confiște din puterea de cumpărare a populației, prin inflație și să o facă și mai mult din 2020, așa cum au făcut în 2009. Ei se ascund ticălos și mincinos sub ideea de ,,performanță’’ spre exemplu cel mai mare ratangiu al țintelor de inflație lăudându-se cu ,,briliantul generat de brilianți’’ profit de 1,2 miliarde de lei, în fapt o banală injecție de scădere de cumpărare a populației cauzată de raportarea contabilă a deprecierii leului, în esență, nimic, dar nimic briliant. Maradona a fost briliant, dar băieții aștia nu sunt Maradona ci ,,maradoniști’’
Uitându-ne acum cu rezervele de rigoare pe cifrele publicate de către ministerul finanțelor, vedem că ele sunt din ce în ce mai greu a fi percepute drept credibile. Iată două exemple: în ultimele 12 luni, potrivit altei surse de date devenită profund discutabilă – Institutul Național de Statistică, aflăm că salariul mediu net s-a majorat cu 15,5% , până la 3.142 de lei. Apoi vine ministerul de finanțe și ne comunică: încasările din contribuțiile de asigurări (+16,6%) au fost influențate de ,,creșterea efectivului salariaților din economie, al câștigului salarial mediu brut, a salariului minim pe economie’’. Până aici ,,se pupă’’ cifrele. S-a majorat salariul cu 15,5% și da, se pot majora contribuțiile cu 16,6% (cu o creștere a numărului de salariați cotizanți la contribuții). Însă, această majorare ar trebui să se observe și în majorarea impozitului pe salarii. Avem 15%? Avem 16%? Ei bine, nu. Avem doar 0,4% încasări din impozit pe salariu. Devine astfel evident că sumele raportate drept creșteri de încasări din contribuții sunt de fapt artificii contabile asociate cu permutarea contribuțiilor și nu o creșterea reală a numărului de locuri de muncă, în ultimul an. Poate doar pe hârtie. Dacă ar fi existat asta în sectorul privat, real, s-ar fi văzut în profitul companiilor. Care ar fi vărsat un impozit pe profit mai mic generat de majorarea costurilor cu forța de muncă.
Și aici avem al doilea lucru suspect în datele publicate de ministerul finanțelor: brusc, în luna iulie 2019, impozitul pe profit raportat a fi încasat cunoaște un plus de 1,6 miliarde de lei față de perioada similară a anului trecut, din care peste jumătate este plus generat doar în iulie 2019. Ministerul finanțelor nu explică cum o economie care crește cu 4,8%, în care impozitul pe salarii încasat se majorează doar cu 0,4% reușește, în fantastica lună iulie în care avea atât de mult nevoie să nu raporteze un deficit bugetar superior celui de 2% din iunie 2019, să încaseze atât de mult impozit pe profit (+15,9% raportat la perioada similară de anul trecut) în condițiile în care și salariile în sectorul privat s-au majorat (mult sub majorările din sectorul public), ceea ce ar fi trebuit să scadă profitabilitatea companiilor și implicit impozitul pe profit. Avem o singură explicație: aceea că guvernul se pregătește să falsifice din nou prognozele de creștere economică și să ,,admită’’ că a fost pesimist atunci când a estimat o creștere economiei de doar 5,5% la începutul anului, și că de fapt creșterea economică va fi de 8%, ba nu, 10%. Și asta în condițiile în care Europa a intrat în recesiune.
O pliere la condițiile reale ale economiei naționale și globale dar și o admitre a adevăratei cifre de creștere a economiei pentru anul acesta (real, între 2 și 3%) și la realele cifre de inflație (între 6 și 8%) ar însemna a recunoaștere a faptului că în România se lucrează după principiul: ,,fă-te că guvernezi’’. Sau după principiul: ,,fă-te că ești președinte’’. Sau după principiul: ,,fă-te că ești guvernator’’. Decât această admitere e mai ușor să pregătească declararea unei creșteri economice de 8%. Ba nu, 10%. Sau 12%. În condițiile în care, în mod real, nu există nici cea de 4%. (Irinel I.).