Exclusiv
„Cred ca prefectura Prahova a devenit un fel de șef cu drept de veto in Ploiesti” – Ziarul Incisiv de Prahova
Legea obligă Autoritatea de Supraveghere FInanciară ca atunci când indicatorii de solvabilitate și lichiditate devin subunitari (sau cu corespondentul lor – capitalul de sovlabilitate și capitalul devin negetive), ASF sa impuna administrarea speciala a societatii respective, pana la restabilirea indicatorilor.
In 2014, a fost nevoie de doar 3 săptămâni (ianuarie 2014 – februarie 2014) pentru ca ASF să aplice legea în cazul Astra Asigurări și să impuna redresarea specială.
În cazul Euroins, ASF a tolerat mai mult de 2 ani capitalul negativ al Euroins – practic incapacitatea de plată a societății și a favorizat scurgerea sumelor către acționarii din Bulgaria. Gaura de la Euroins s-a majorat astfel de la mai puțin de 600 de milioane de lei, la peste 2 miliarde de lei.
Contribuția ASF a fost decisivă: în esență în timp ce conducerea ASF acorda timp Euroins să golească societatea de active prin transferul lor contabil în Bulgaria, din societate, au mai rămas în România, doar pereții, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.
A patra performanță a conducerii ASF în favorizarea delapidarea de la City Insurance și co-autoratul sifonării banilor asiguraților de la Euroins. Cum să îi răsplătim în afară de bonusuri de performanță și case de la RAPPS?
Un observator rezonabil poate constata că o dată cu retragerea autorizației Euroins de către ASF, în 17 Martie 2023, Nicu Marcu – Președintele instituției plătit cu până la 200.000 de Euro pe an, a devenit echivalentul fostului Președinte al CEC – Camenco Petrovici. La fel cum CEC-ul condus de Camenco Petrovici a păcălit populația și a garantat pentru FNI, la fel și Marcu a mințit populația cu garantarea de către ASF, într-o primă fază, a City Insurance și într-o a doua și mult mai lungă fază (aproape 3 ani) a solvabilității Euroins.
Marcu a lăsat companiile să funcționeze cu știința fraudei și delapidării la City și cu știința găurii provocată de sifonare a banilor asiguraților, la Euroins. Simplu spus, a favorizat permanent acționarii privați ai celor 2 societăți, sifonarea banilor asiguraților și majoarea dimensiunii fraudării asiguraților și în cele din urmă a bugetului de stat. Funcționarii ASF fac din asta un titlul de glorie și numesc supravegherea lor, simplu: curaj.
În februarie 2021, când Nicu Marcu, în loc să își exercite atribuțiile legale de a obliga cele 2 societăți să aducă capital (insolvabile), el a încercat un matrapazlâc în favoarea acoperirii fraudei: să ia bani de la asigurați, lăsând companiile insolvente să funcționeze și să scumpească în interesul acționarilor privați ai City și Euroins primele RCA plătite de populație și companii, cu până la un miliard de lei. Cu alte cuvinte, să decapitalizeze economia națională în interesul privat al celor care sifonau sume, așa cum am scris extrem de timpuriu, AICI, în 21 februarie 2021:
,,Sifonarea de sume ale asiguraților români către entități din afara României, în interesul strict al acționarilor privați și în dauna puterii de cumpărare a populației, companiilor, inclusiv în frauda bugetului de stat, ar trebui să fie în atenția SRI. Și nu ca să favorizeze această sifonare prin manopere dolosive (…)
2 ani și douăzecișipatru de zile mai târziu, în 17 Martie 2023, ASF zice:

Pe bune?
,,La fel cum a mângâiat pe creștet City Insurance (devenind complice la uzul de fals al extrasului de cont plăsmuit), dar mai ales complice pentru perioada februarie 2021-septembrie 2021, când ASF știa fără cel mai mic dubiu de extrasul de cont falsificat dar i-a lăsat pe City să mai emită polițe de un miliard, ASF mângâie acum pe creștet Euroins. Euroins este noul lider al pieței asigurărilor. În 3 luni, cu prețuri triple la RCA față de Septembrie, Euroins nu va mai veni cu niciun capital. ASF, în loc să decidă administrarea specială a Euroins pentru nerespectarea indicatorului de solvabilitate, le dă posibilitatea să încaseze și ei, și alții, prețuri triple, astfel încât să nu mai aducă capital (…) Astfel, încât în loc ca acționarii Euroins să aducă capital, să ia bani de la populație. Iar profiturile, să le sifoneze’’.
Ce ne spun 14 luni și 17 zile mai târziu, având senzația transmițându-ne practic că ASF ne ia pe toți de proști: ,,scoteau banii din firmă, îi trimiteau în Bulgaria’’. Din nou, pe bune?
Cu un tupeu vecin cu cel al infractorului Bolgiu, cel care fiind prins de poliție după ce spărsese geamul la o mașină să fure casetofonul și a declarat polițiștilor că el doar a văzut mașina spartă și a vrut să protejeze casetofonul ca să nu se deterioreze, pentru că atârna în fire, oficialii ASF declară , în 17 martie 2023, după mai bine de 2 ani în care au permis continuu sifonarea banilor asiguraților Euroins și delapidarea City, că: ,,am dat dovadă de ,,curaj’’.
,,Curajul ASF’’ poate fi și măsurat: pentru acționarii City înseamnă sifonarea a peste un miliard de lei, iar pentru acționarii Euroins, mai mult de 2 miliarde de lei.
Pentru Nicu Marcu însă, care are și o facultate de drept absolvită, curajul manifestat nu necesită numărotarea de la 1 la un miliard ci știe că oricum ar da-o, curajul lui de favoriza frauda de la City Insurance și gaura de la Euroins se opreșete fix la 297.
Iar bonusul pentru acest curaj, perfect legal, este de 2 până la 7 ani, spre deosebire de poziția de la ASF, plătită cu până la 200.000 de Euro pe an. Curajul lui Nicu Marcu a costat până acum cel puțin 600.000 de Euro, beneficiile ca Președinte ASF, dar poate fi și evaluat altfel, dacă Nicu Marcu înțelege să ceară ,,nouășpele’’.
Iată ce mi-a scris un cititor, cu o zi înainte de anunțul retragerii Euroins. Comentariul era făcut la o postare a mea din aceeași zi în care sublinaim că încă din septembrie 2021 am arătăt ca Nicu Marcu a favorizat dimensiunea fraudei de la City Insurance lăsând compania să emită în continuare polițe RCAîncă aproximativ 8 luni, după ce Marcu știa deja de extrasul de cont falsificat:
,,Nicu Marcu poate că în anumite infracțiuni a fost complice – acum a prins curaj și s-a promovat autor și are la rândul său complici’’.
Motivele pentru care Nicu Marcu și-a dat prime. De performanță:
- ,,Prima performanță: ASF a lăsat City să încaseze încă 6 luni bani de la oameni, după ce descoperise că City a escrocat asigurații și statul’’. După intervenția de mai sus, de la TVR1 (din Septembrie 2021), am fost declarat ,,indezirabil’’ de conducerea TVR1 pe subiectul asigurări și ASF.
- ,,A doua performanță: după insolvența City începe creșterea prețului la RCA, care se mărește cu 71% în 2022’’. Daunalitatea pe ultimii ani (în funcție de care se calculează nivelul primei) nu a crescut de pe o săptămână pe alta, ca să justifice în 10 zile o scumpire cu 70%.
- ,,A treia performanță: ASF a știut încă din 2021 că Euroins are probleme de capital.
Despre a patra performanță nu vorbește însă nimeni pe deplin, pentru simplul motiv că este prea nouă: încă din Martie 2021, când Marcu a ȘTIUT că Euroins este insolventă pe baza datelor obținute de Libertatea de la avertizori de integritate:
Pe scurt, legea obligă ca atunci când constată că o companie nu poate face față obligațiilor de plată (insolvență), ASF impune administrarea specială. Nicu Marcu și Consiliul ASF și-au încălcat atribuțiile de serviciu, ninstituind administrarea specială. Simplu spus: dacă o companie este insolventă, i se retrage autorizația sau se instituie administrarea specială, până când aduce capital. Și abia apoi mai poate emite polițe RCA.
Nicu Marcu și ASF au încălcat legea și au permis Euroins să emită în continaure polițe. Nu poate emite polițe dacă este insolventă. Abia după restabilirea capitalului de solvabilitate, mai poate emite polițe.
Această politică (complicitatea și co-autoratul ASF) au permis Euroins, sub supravegherea și cu acceptul ASF, să majoreze gaura de la Euroins (prin sifonarea primelor de încasare și nu numai), de la 64 de milioane de lei cât rezultă din constatările chiar ale ASF la 31 Martie 2021, la 300-400 de milioane de lei.
Cu alte cuvinte, în timpul supravegherii ASF, cu știința faptului că trebuia să impuna administrarea specială pentru restabilirea capitalului de solvabilitate, din Euroins au rămas doar pereții.
Necesarul de capital, nu numai că nu a scăzut, dar s-a majorat la 2,19 miliarde de lei! Triplu față de momentul ianuarie 2021, când Nicu Marcu știa că Euroins are nevoie de 600 de milioane de lei capital. Asta rezultă chiar din comunicatul ASF din 17 martie 2023, prin care a anunțat retragerea autorizației:
Deci, sub supravegherea lui Nicu Marcu, necesarul de capital a urcat de la 300-600 de milioane de lei, la 2,19 miliarde de lei.
Nu mai amintesc și faptul că însuși acest comunicat atestă că ASF nu a instituit administrarea specială (rezoluția), nici la 30.06.2022, lăsând încă 9 luni (după ce anterior lăsase încă un an) o societate insolvabilă, să emită polițe.
Dar amintesc altceva, ce presei i-a scăpat din comunicatul ASF:
,,Decizia retragerii autorizației a fost luată în condițiile în care situația Euroins nu face fiabilă aplicarea unei proceduri de rezoluție’’. Adică, dacă în Martie 2021, societatea și banii asiguraților puteau fi salvați, supravegherea ASF a condus la următoarea situație de fapt: Din Euroins, sub supravegherea ,,intensă’’ a ASF și în timpul ei, au fost sifonate TOATE activele. Adică din Euroins au rămas doar pereții.
Problema reasigurării.
Am semnalat și în urmă cu 6 săptămâni când Euroins a anunțat, în 2 Martie 2023, că a schimbat reasigurătorul, la cerința ASF (întreg comunicatul AICI):
Sub supravegherea ASF, practic, din Euroins au rămas doar pereții. Prin operațiunea de reasigurare cu compania proprie EIG Re EAD, Euroins a scos din contabilitatea firmei din România toate activele, așa cum arată și în comunicatul de presă transmis ca reacție (AICI) după comunicarea deciziei de retragere a autorizației:
Foarte interesant, această schimbare de re-asigurător s-a făcut în momentul în care ASF ,,scurgea pe presă’’ că a sesizat parchetul în privința Euroins (la începutul lui februarie), în condițiile în care ASF ar fi trebuit să impună administrarea specială a Euroins în urmă cu cel puțin 2 ani, și să împiedice sifonarea sumelor. În loc de asta, ASF, s-a împiedicat, și a favorizat majorarea deficitului de capital de la 300-600 de milioane de lei, la 2,14 miliarde de lei.
Și încă ceva.
În timp ce, așa cum am spus la început, Nicu Marcu a garantat pentru frauda de la City (lăsând societatea să mai emită polițe RCA până în septembrie 2021) și a garantat pentru golul de capital de solvabilitate de la Euroins (care, sub mandatul lui, s-a majorat până la 2,14 miliarde de lei), exact cum garanta Camenco Petrovici și CEC pentru FNI, pentru Nicu Marcu, la rându lui, garantau alții. Printre ei, chiar șeful grupului bulgar, Assen Christov.
Christov garanta pentru Marcu (care îi favorizase golirea societății de active) chiar într-un interviu acordat mie în exclusivitate. Pe care îl găsiți AICI.
Christov îl numea pe Marcu drept ,,bun manager și persoană înțeleaptă’’. Cine altcineva i-ar mai fi acordat timp între martie 2021 și martie 2023, să majoreze gaura de la 600 de milioane de lei la 2,14 miliarde de lei? Cine altcineva i-ar mai fi permis, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să lase din cea mai mare societate de asigurare de pe piața RCA din România, doar pereții?
Concluziv, astăzi, când Parlamentul îl va audia pe Nicu Marcu, cel care a favorizat dimensiunea fraudei de la City Insurance și majorarea găurii de la Euroins până la 2,14 miliarde de lei, inclusiv transferul tuturor activelor în Bulgaria au doar 2 variante: fie să ia act de demisa lui, fie să ceară revocarea lui Nicu Marcu.
,,Curajul’’ lui Nicu Marcu i-a costat pe asigurați împreun cu statul român cel puțin 3 miliarde de lei, în cazul City Insurance și Euroins.
Parlamentul, prin mai vechii prieteni ai lui Nicu Marcu (Burduja cu Ion – inteligență artificială și alții), deja au arătat că întorc privirea în altă parte, după frauda City Insurance. Când au închis ochii. Și la rândul lor, prin nerevocarea lui Nicu Marcu încă de după falimentul City Insurance, au favorizat dimensiunea găurii de la Euroins.
Eu am mai dat acest exemplu în urmă cu un an și jumătate, imediat după falimentul City Insurance și după albirea lui Nicu Marcu de către Burduja și ceilalți: în Germania, șeful Autorității de Supraveghere Financiară (BAFIN) a fost demis după eșecul supravegherii în cazul fraudei de la Wirecard. Cancelarul german Olaf Scholz a impus îndepărtarea șefului BAFIN, Felix Hufeld, solicitând o reformă a BAFIN care poate să aibă succes numai cu o schimbare ,,la vârf’’. Șeful BAFIN și-a dat demisia. Altfel ar fi fost revocat.
Și am mai dat un exemplu: faptul că în cazul Silicon Valley Bank, autoritatea de supraveghere din SUA a închis banca în 48 de ore (fără să aibă știință de fraude) ASF își face un titlu de glorie că a avut ,,curaj’’ lăsând City Insurance să emită polițe încă 7 luni de la momentul în care a cunoscut că extrasul de cont este falsificat și încă 2 ani de la momentul în care a cunoscut că Euroins nu are solvabilitate, și prin urmare, nu mai putea emite polițe, conform legii.
Asta ține de Parlament. Restul, de parchet.
Și mai e ceva:
Văd că presa, după ani de tăcere, începe să documenteze subiecte gen ,,Cine este Nicu Marcu de la ASF” și că mulți caută încă răspunsurile. Și ca să împiedicăm situația ca presa să scrie abia peste 2 ani cine este Nicu Marcu de la ASF, renunț la orice drept de autor pentru acest articol, pe care l-am scris în urma cu mai bine de 2 ani și în care documentam, de fapt, cine este Nicu Marcu de la ASF , mai dezvaluie sursa citata. (Cristina T.).
Cu sursa foto ASF, cam la asta s-a rezumat supravegherea asigurarilor din România:

Exclusiv
Telemuncă sau birou: ce trebuie să conțină contractul de muncă
Doi colegi, Andrei și Corina, fac aceeași muncă în aceeași firmă. Andrei vine zilnic la birou, Corina lucrează de acasă de când s-a mutat într-un alt oraș. Într-o dimineață, ambii primesc același mesaj: de luna viitoare, firma vrea ca fiecare să aibă program de trei zile la sediu. Andrei ridică din umeri, Corina își pune întrebări. Poate firma să decidă singură? Ce scrie, de fapt, în contractul ei? Situația e tot mai frecventă, iar răspunsurile diferă între cele două moduri de lucru. Le comparăm aici, cu avantajele și limitele fiecăruia, ca să știi ce să cauți în propriul contract înainte să apară surprizele.
Aceeași hârtie, două realități
Contractul individual de muncă este, în primul rând, un document scris care stabilește ce faci, unde faci, cât timp lucrezi și cât ești plătit. Fie că lucrezi la birou, fie de acasă, regulile de bază sunt aceleași: raportul de muncă se construiește pe acordul dintre tine și angajator. Diferența apare în detalii, iar detaliile sunt cele care ridică probleme.
La birou, lucrurile par simple, pentru că totul este fizic: ai un loc, un program afișat, un calculator pus la dispoziție. Dar și aici pot apărea discuții, de pildă când firma schimbă sediul sau mută echipa într-un alt etaj. La telemuncă, nimic nu e la fel de vizibil: nu știi întotdeauna cine plătește internetul, cine răspunde pentru echipamente, cât de strict se urmărește programul.
De aceea, înainte de a compara plusuri și minusuri, merită să citești contractul cu atenție, nu doar semnătura. Sunt cinci-șase clauze care îți spun, de fapt, ce fel de angajat ești și ce se poate modifica fără acordul tău. Le luăm pe rând, începând cu cea mai discutată: locul muncii.
Un detaliu pe care îl trec cu vederea mulți: nu tot ce se spune la interviu ajunge în contract. Dacă ți s-a promis că poți lucra de acasă două zile pe săptămână, dar în act apare doar adresa sediului, ceea ce ai pe hârtie cântărește mai mult decât ce îți amintești tu. Cere ca promisiunile importante să fie trecute în scris înainte de semnare.
Locul muncii: o clauză mai importantă decât pare
În contract trebuie să apară locul de desfășurare a activității. Pentru cineva care lucrează la sediu, asta înseamnă adresa firmei sau a punctului de lucru. Pentru telemuncă, locul este, de regulă, domiciliul sau alt loc ales de angajat, iar contractul ar trebui să spună acest lucru clar, nu prin înțelegeri verbale.
De ce contează? Pentru că schimbarea locului muncii e una dintre modificările care, în general, nu se pot face unilateral, ci cu acordul ambelor părți. Dacă ai fost angajat pe telemuncă și firma vrea să te aducă înapoi, la birou, ori dacă ai fost angajat la sediu și ți se cere să lucrezi permanent de acasă, asta ține de o modificare a contractului, nu de o simplă decizie internă.
Pentru cine vrea să înțeleagă mai bine ce se trece și ce se negociază într-un astfel de act, găsești secțiunea Contract de muncă de pe juridicplus.ro unde clauzele sunt explicate pe limbaj obișnuit. Citește materialul înainte de a negocia, nu după ce ai semnat. Un angajat informat nu ajunge la tribunal, ci la o discuție productivă cu angajatorul.
Telemunca: avantaje reale și limite pe care nu le anunță nimeni
Avantajele sunt cunoscute: nu pierzi timp în trafic, ai mai mult control asupra zilei, poți lucra dintr-un oraș mai ieftin. Pentru multe persoane, mai ales pentru părinți sau pentru cei care locuiesc departe de marile centre, e diferența dintre a putea lucra și a nu putea. În plus, un angajator care acceptă telemunca își lărgește mult paleta de oameni pe care îi poate angaja.
Limitele apar când nu s-a discutat nimic în detaliu. Cine pune la dispoziție echipamentul? Cine acoperă o parte din costurile cu electricitatea și internetul? Cum se verifică munca, prin rezultate sau prin program? Dacă răspunsurile nu se află în contract sau într-un act intern, fiecare parte le interpretează în avantajul ei, iar neînțelegerile se acumulează.
Mai e o limită, mai greu de pus în cuvinte: izolarea. Cine lucrează acasă pierde conversațiile de pe hol, vizibilitatea în fața șefilor, ocazia de a învăța din mers. Nu e o problemă juridică, dar poate afecta cariera. Unii angajați compensează cerând, prin înțelegere, câteva zile pe lună la sediu, tot în scris, ca să nu devină o obligație neprevăzută.
Merită gândit și spațiul propriu-zis. Un colț de masă din bucătărie funcționează o lună, dar nu un an întreg. Dacă lucrezi acasă, ai nevoie de un scaun decent, de lumină bună și de liniște la orele de întâlniri. Aceste lucruri par mărunte, însă sănătatea ta, spatele și concentrarea depind de ele, iar în unele situații se poate discuta cu angajatorul despre sprijin.
Munca la sediu: ce primești și ce cedezi
La birou, structura vine gata făcută. Ai echipament, ai un program clar, ai colegi în apropiere. Pentru primii ani de carieră sau pentru roluri în care contează lucrul în echipă, acest cadru este adesea de preferat. Chiar și angajatorii prudenți se simt mai liniștiți când văd oamenii în aceeași încăpere.
Prețul este timpul. Drumul zilnic, programul rigid, rigiditatea unor reguli interne. Pentru unii, aceste constrângeri nu sunt o problemă; pentru alții, devin motivul pentru care caută alt job. Un contract la sediu nu înseamnă însă că nu poți discuta flexibilitate: orele de început și de sfârșit pot fi negociate, la fel ca zilele în care lucrezi de acasă ocazional, cu condiția ca înțelegerea să fie clară.
Un alt avantaj al biroului, rar recunoscut, este separarea dintre muncă și viața personală. Când ieși pe ușă la sfârșitul zilei, simbolic și fizic încheii programul. Cei care lucrează de acasă își construiesc singuri acest ritual, cu mai mult efort: un alt colț al casei, o plimbare după ora de închidere, laptopul închis și pus într-un sertar. Fără limite clare, ziua se lungește pe nesimțite.
Merită adăugat că munca la sediu aduce și mai puține ambiguități legate de securitatea locului de muncă și de accidente. Există o răspundere clară a angajatorului pentru condițiile din birou. La telemuncă, aceste responsabilități se discută în alt fel, iar contractul sau regulamentul intern ar trebui să explice ce se întâmplă dacă ceva merge prost.
Programul și evidența orelor, indiferent de loc
Indiferent unde lucrezi, programul de muncă și orele suplimentare contează la fel. Ai dreptul la pauze, la zile libere, la odihnă între zile de lucru. Un angajat pe telemuncă nu devine disponibil non-stop doar pentru că laptopul stă pe masa din sufragerie, iar unul la birou nu trebuie să răspundă la mesaje la miezul nopții fără să fie stabilit așa.
O greșeală frecventă este să se amestece flexibilitatea cu disponibilitatea. Flexibilitatea înseamnă că poți alege când lucrezi în anumite limite, de pildă să pleci mai devreme și să compensezi seara. Disponibilitatea înseamnă că ești mereu prins în reguli ale altora. Când contractul nu face distincția, apar epuizarea și conflictele despre ore neplătite.
Un lucru practic: ține o evidență proprie a orelor lucrate, cât de sumară. Un caiet sau o foaie de calcul în care notezi când ai început, când ai încheiat și ce ai făcut te ajută dacă apare vreodată o neînțelegere despre ore suplimentare. Nu e dovadă de neîncredere, ci o obișnuință de ordine, la fel cum păstrezi un bon după o cumpărătură mai importantă.
Pentru o privire de ansamblu asupra temelor de dreptul muncii, de la concedii la încetarea contractului, poți răsfoi materialele de pe site-ul lor, care adună explicații despre ITM, litigii și drepturile angajatului. Nu e un înlocuitor pentru un avocat, dar ajută la formularea întrebărilor potrivite.
Varianta mixtă și modificarea contractului
Tot mai multe firme aleg un model hibrid: câteva zile la birou, restul de acasă. Din punct de vedere juridic, important este ca acest model să fie consemnat. O înțelegere verbală între tine și șef poate funcționa cât timp relația e bună, dar nu te apără când se schimbă șeful sau politica firmei.
Dacă angajatorul propune o schimbare, cere propunerea în scris, citește cu calm și nu semna pe loc. Întreabă ce se modifică exact: locul, programul, salariul, atribuțiile. Dacă nu ești de acord, ai dreptul să spui nu, deși este bine să afli care sunt consecințele posibile în situația ta concretă, de la un jurist sau de la reprezentantul angajaților.
La rândul lor, angajatorii au interesul să formuleze clar, pentru că ambiguitatea le poate aduce probleme la un control sau într-un litigiu. Mai simplu spus, claritatea ajută pe toată lumea. Iar o modificare făcută printr-un act adițional, semnat de ambele părți, rămâne cea mai sigură formă.
Dacă rămâi cu un dubiu după toate acestea, ai la îndemână mai multe uși: departamentul de resurse umane, reprezentantul sindicatului sau al angajaților, dacă există, un avocat specializat în dreptul muncii sau inspectoratul teritorial de muncă. Începe de la cea mai apropiată și apropie-te treptat, nu invers. O conversație calmă rezolvă multe, iar un document clar rezolvă restul.
Ce faci de mâine
Scoate contractul din sertar sau din e-mail și citește-l ca și cum ar fi al altcuiva. Subliniază locul muncii, programul, salariul și orice mențiune despre echipamente. Dacă ceva lipsește, pune o întrebare scrisă departamentului de resurse umane, nu doar o remarcă pe hol.
Apoi hotărăște ce ți se potrivește: birou, telemuncă sau o combinație. Nu există un model bun pentru toți. Există doar modelul pe care ți-l poți permite, care se potrivește vieții tale și pe care îl găsești scris, clar, într-un act semnat de ambele părți.
Exclusiv
Toamna la noi în casă: mici mutări care schimbă totul
Într-o seară de octombrie, cineva dintre noi observă că geamul pare mai rece decât ieri, că lumina de la șase după-amiaza e galbenă și oblică, iar canapeaua e încă îmbrăcată în pernele subțiri de vară. Ceva trebuie schimbat, nu mult, doar atât cât să simțim că locuința ține pasul cu anotimpul. Ne place să credem că nu e nevoie de bani mulți sau de o renovare. De obicei sunt câteva gesturi mici, făcute într-un weekend, care transformă o casă obosită de căldură într-un loc în care ne vine să rămânem. Iată ce facem noi, an de an, și ce am învățat din greșelile de până acum.
Începem cu lumina, nu cu obiectele
Dacă ar fi să alegem un singur lucru de schimbat toamna, am alege lumina. Vara trăim cu geamurile pline de soare până seara, iar becurile abia se aprind. Din octombrie, la cinci și jumătate e deja întuneric, iar lumina de tavan, rece și puternică, face camera să semene cu o sală de așteptare. Prima mutare este deci să oprim becul central cât mai des și să aprindem lumini joase, în jurul zonelor în care stăm.
O lampă de masă lângă canapea, una pe un raft și un șir de lumini mici lângă fereastră schimbă tot decorul. Temperatura culorii contează: o nuanță caldă, aproape galbenă, e mai prietenoasă decât una albă, tăioasă. Am greșit și noi, odată, cumpărând becuri „cu aspect curat”, fiindcă ne imaginam că arată modern; seara, în sufragerie, parcă eram la o clinică.
Mai e și trucul perdelelor. Cele din vară, ușoare și transparente, lasă să treacă frigul de la geam și îți iau senzația de intimitate când se întunecă. O pereche de draperii mai groase, în culori calde, pe care le tragem seara, fac camera mai caldă și, vizual, mai mică, în sensul bun al cuvântului.
Textilele: moi, groase, la îndemână
Toamna se vede în textile. Pledul de lână lăsat peste brațul fotoliului nu este doar decor; este o invitație. Perne cu huse din bumbac gros, din catifea sau din in tricotat înlocuiesc husele subțiri din vară și schimbă imediat aspectul canapelei. Un covor mic așezat în fața canapelei, acolo unde ne punem picioarele seara, ne-a salvat mulți ani de zile de podeaua rece.
Ne place să păstrăm paleta simplă: două culori de bază și una de accent. Anul acesta, de pildă, avem gri-cald și crem, cu un roșu ars pentru câteva perne. Fără regulă strictă, ci doar ca să evităm senzația de debara în care s-au adunat toate lucrurile primite de-a lungul timpului. Ce nu se potrivește, mutăm într-o cutie, nu aruncăm, și revedem peste un an.
O mică observație personală: cele mai folosite textile sunt întotdeauna cele care se spală ușor. Frumusețea unui pled de lână se pierde când nu îndrăznim să-l atingem de teama petelor. Alegem materiale care suportă o cană vărsată și un copil care sare pe canapea; restul rămân pentru oaspeți.
Bucătăria și baia primesc grija lor
Casa se simte cu adevărat toamna în bucătărie, unde pornesc iar cuptorul și oalele mari. Facem ordine pe blat: scoatem ce nu mai folosim vara (storcătorul, pahare înalte pentru limonade) și aducem la îndemână oalele pentru ciorbe, formele pentru copt, cănile mari. Un coș cu mere pe masă, ceapa și usturoiul în borcane de sticlă, un prosop gros lângă aragaz fac loc de bucurie, fără să cumpărăm nimic nou.
În baie, lucrurile sunt mai tehnice, dar la fel de simple. Schimbăm covorașul subțire cu unul mai gros, aducem prosoape mai pufoase, scoatem la vedere un săpun cu miros mai dens. Verificăm și dacă fereastra mică se închide ca lumea, fiindcă aici se formează cel mai repede condensul și, odată cu el, pata de mucegai din colț.
Pentru cine vrea să-și împrumute idei, merită răsfoite și parteneriate editoriale despre casă, unde se strâng sugestii despre bucătărie, baie și organizare. Noi le citim cu creionul în mână, notăm ce se potrivește casei noastre și lăsăm restul deoparte.
Ordinea de toamnă: ce scoatem, ce ascundem
Fiecare schimbare de sezon e un bun prilej de triere. Hainele de vară merg în cutii sub pat, cele groase ies din dulapurile de pe balcon, iar pe hol apar ghetele și umbrelele. Cinstit vorbind, pe hol se strânge cel mai mult haos în octombrie: geci, căciuli, eșarfe, încălțăminte udă. O etajeră mică pentru pantofi și un set de cuiere solide îi salvează pe toți de dimineața de alergat prin casă după o mănușă lipsă.
Facem ordine și printre lucrurile din sertare. Încărcătoarele care nu se mai potrivesc la nimic, lumânările pe jumătate arse, borcanele fără capac. Ne ajută o regulă pe care am prins-o de la o prietenă: dacă nu l-am folosit în ultimul an și nu e un obiect cu valoare sentimentală, pleacă. Nu o respectăm mereu, desigur, dar ne apropiem de ea.
Merită să fixăm și un colț de „așteptare” pentru lucrurile de reparat: o cutie în care punem tot ce are nevoie de un șurub, o lipitură sau un meșter. O dată pe lună, în prima sâmbătă, ne ocupăm de ea. Fără cutia asta, micile defecte se adună pe holuri, în bucătărie, în birou, și strică impresia de casă îngrijită.
Frigul care intră pe unde nu te aștepți
Înainte să ne apucăm de decor, facem un tur al casei cu o lumânare aprinsă și cu mâna pe ramele ferestrelor. Unde flacăra tremură sau mâna simte un fir de aer rece, avem o scurgere. Garnituri uscate la geamuri, un prag prea ridicat la ușa de balcon, un spațiu la tocul ușii de la intrare. Reparațiile sunt ieftine, iar diferența se simte în prima seară, când caloriferul nu mai luptă în zadar.
Ne ajută și o idee pe care am ținut-o mult timp la sertar: să nu acoperim caloriferele cu mobilă sau cu draperii lungi. Pare confortabil să punem canapeaua lipită de perete, chiar peste calorifer, dar căldura rămâne blocată în spatele ei, iar camera se încălzește greu. Mutăm piesele cu douăzeci de centimetri și vedem imediat cum se schimbă aerul din cameră.
Plantele și caloriferele: o prietenie care cere atenție
Cei care avem plante în casă știm cum e: toată vara au crescut fericite, iar în octombrie încep să se plângă. Frunze îngălbenite, vârfuri uscate, o plantă care aruncă o frunză după alta fără motiv clar. Căldura uscată din sezonul rece schimbă mult regulile, iar noi, obișnuiți cu rutina de vară, continuăm să le tratăm la fel.
Am învățat câte ceva din greșelile noastre și din plantele din casă când pornesc caloriferele, unde se explică, pe înțelesul oricui, de ce un ficus bine îngrijit poate arăta atât de obosit într-o singură săptămână. Nu e vorba de neglijență, ci de schimbarea bruscă a aerului din jur.
Din experiența noastră, câteva gesturi ajută: mutăm plantele la distanță de calorifer, evităm curenții reci de la geam, udăm mai rar, dar cu atenție, și observăm ce face fiecare în parte. Una mai sensibilă o ținem într-o cameră mai răcoroasă. Nu există o rețetă universală, există doar observație zilnică și puțină răbdare.
Mai adăugăm ceva despre ritmul nostru de toamnă. Spre deosebire de primăvară, când vrem să aruncăm și să luăm totul de la capăt, toamna ne dorim ca lucrurile să rămână, să dureze, să ne țină de cald. De aceea alegem obiecte care îmbătrânesc frumos: lemn, ceramică, lână, sticlă groasă. Un vas vechi care ține crengi uscate, o ladă de lemn folosită drept măsuță, un set de căni de lut primite cadou și purtate cu mândrie ne spun mai mult decât orice piesă nouă și lucioasă.
Nu urmărim o culoare anume a anului și nu schimbăm tot ce avem, pentru că am observat că, după câteva săptămâni, locuința devine impersonală. Preferăm să adăugăm câte un strat nou, ca la îmbrăcat: un pled în plus, o lampă în plus, o carte lăsată pe masă, deschisă, ca și cum cineva ar fi plecat doar pentru o clipă.
Mirosul și sunetul casei
Un ultim strat, mai discret, este cel al simțurilor. Casa are un miros al ei, iar toamna merită să fie unul cald: de scorțișoară, de pâine coaptă, de lemn. Nu vorbim de odorizante puternice, ci de lucruri firești: o tavă de mere coapte, o fiertură de portocală cu condimente, o lumânare aprinsă o jumătate de oră înainte de masă. Aerisim în continuare, chiar dacă afară e frig, câteva minute dimineața și seara.
Și sunetul contează. Vara, ferestrele deschise aduc strada în casă; toamna, închise, lasă loc liniștii. Ne place să punem muzică mică, fie un disc, fie o radio de seară, și să lăsăm televizorul oprit cel puțin o oră pe zi. Casa se simte altfel când nu mai e doar un fundal pentru ecrane.
Weekendul acesta alegem un singur lucru, nu zece: mutăm lămpile, schimbăm husele de la perne sau facem ordine pe hol. Un gest mic, făcut cu plăcere, face mai mult decât o listă imensă pe care nu o termină nimeni. Restul vine pe parcurs, odată cu frigul.
Exclusiv
Duminica seara, douăzeci de minute care ne schimbă săptămâna
Am observat, între prietene, că luni dimineața nu începe în ziua de luni. Începe duminică seara, în clipa în care ne dăm seama că nu avem nimic pregătit și că toate cele nouă lucruri amânate se vor suprapune. Pe unele ne apucă o neliniște vagă, pe altele o oboseală anticipată. Nouă ne-a ajutat un obicei foarte mic: douăzeci de minute, cu un caiet și un ceai, în care punem săptămâna în ordine. Nu e o metodă revoluționară, dar a schimbat tonul zilelor care urmează.
De ce duminica, și nu luni dimineața
Am încercat și varianta de luni dimineața, desigur. Nu funcționează prea bine, pentru că în acel moment ești deja în goană: copiii se pregătesc de școală, e nevoie de cafea, mesajele de la serviciu se adună. Planificarea făcută sub presiune seamănă cu citirea unui ghid în timp ce conduci.
Duminica seara, în schimb, ai o fereastră rară. Weekendul e pe sfârșite, ritmul scade, iar mintea e încă destul de liniștită ca să vadă ansamblul. Nu e nevoie să faci planuri ambițioase; e suficient să te uiți la calendar și să te întrebi ce ne așteaptă.
Obiceiul nostru e simplu. Ne așezăm într-un colț al casei care nu e legat de muncă, punem telefonul cu ecranul în jos și ne luăm douăzeci de minute. Pe prima pagină a săptămânii scriem trei lucruri care chiar trebuie făcute, nu douăzeci, și două lucruri pe care ni le dorim doar pentru noi. Doar atât.
Un detaliu care contează: scriem de mână. Am încercat și în telefon, dar acolo notificările te trag în alte direcții după trei secunde. Pe hârtie, ai doar foaia și gândul tău. Iar foaia rămâne pe frigider sau pe birou, la vedere, deci nu o uităm într-un dosar digital.
Aparent e prea puțin, dar tocmai de aceea ține. Un sistem prea ambițios se abandonează în a doua săptămână. Unul care cere douăzeci de minute și o foaie de hârtie rezistă, pentru că nu cere nimic eroic.
Ce punem pe foaie și ce lăsăm pe dinafară
Aici se află partea delicată. Tentația este să scrii tot: bunele intenții, sporturile, curățenia generală, telefoanele de dat, programările. Foaia devine o listă imposibilă, iar în loc să ne calmeze, ne apasă. Noi am învățat să separăm trei tipuri de lucruri.
Primul tip sunt angajamentele fixe: ședințe, întâlniri, ore de școală, programări la medic. Ele au deja loc în calendar, deci doar le copiem într-un singur loc, ca să le vedem împreună. Al doilea tip sunt sarcinile flexibile, care trebuie făcute în cursul săptămânii, dar nu într-o oră anume. Al treilea tip sunt dorințele, mici gesturi de grijă față de noi: o plimbare, o carte, un telefon către o prietenă.
Ce lăsăm pe dinafară? Tot ce nu are un termen real și nu ne deranjează dacă mai așteaptă. Dulapul de aranjat, pozele de sortat, sertarul cu cabluri vor fi mereu acolo. Le trecem pe o altă foaie, o listă a lucrurilor de făcut cândva, și o deschidem doar când avem un weekend liber și chef.
Pentru cine caută un cadru mai detaliat, găsește la organizarea săptămânii pentru femei ocupate idei care se pot adapta după ritmul fiecăreia, de la așezarea sarcinilor până la gestionarea timpului liber. Nu toate se potrivesc tuturor, dar merită să alegi două-trei și să le încerci.
Cum arată o săptămână cu loc de respirat
Cel mai important lucru pe care l-am învățat este să lăsăm spații goale. O săptămână în care fiecare oră este ocupată nu are loc pentru nimic neprevăzut, iar neprevăzutul vine mereu: un copil răcit, o mașină care nu pornește, o colegă care are nevoie de ajutor. Dacă nu ai spațiu, orice imprevizibil dărâmă tot restul.
De aceea, în fiecare zi încercăm să lăsăm o oră liberă, necomplicată, fără obligații. Poate fi dimineața devreme, înainte să se trezească casa, sau seara, după ce s-au culcat copiii. Nu o umplem cu nimic. Dacă apare ceva urgent, ora aceea absoarbe șocul. Dacă nu, o folosim pentru o discuție liniștită cu propriile gânduri sau pentru nimic. Uneori, nimicul e tocmai ce ne trebuie.
Mai facem ceva: grupăm sarcinile similare. Toate telefoanele într-un singur interval, toate treburile din oraș într-o singură ieșire, toate mesajele de serviciu într-un singur bloc. Pare un truc banal, dar economisește enorm din energia pe care o pierzi trecând de la o activitate la alta.
Mesele merită și ele o clipă de atenție. Nu vorbim de meniuri elaborate, ci de o idee generală: ce gătim de două ori, ce mâncăm repede, în ce seară comandăm. Simplul fapt că știm încă de duminică ce urmează la cină elimină întrebarea de la șase seara, cea mai obositoare a zilei.
La final, ne uităm să vedem dacă săptămâna are măcar două seri libere. Dacă nu, mutăm ceva. Seara liberă nu e răsfăț, e un mod de a ne asigura că nu ajungem vineri epuizate.
Prietenii, familia și timpul care se evaporă
O parte din ce ne obosește nu vine de la munca propriu-zisă, ci de la a spune da la prea multe lucruri. Invitații, cereri, favoruri, mici obligații sociale. Și pe cele mai multe le facem cu drag, dar fără să ne întrebăm ce nu mai facem din cauza lor.
Am început să ne uităm la calendar înainte să răspundem. Nu spunem nu pe loc, dar nici da; spunem că ne uităm și revenim. Această pauză de câteva ore ne-a scutit de multe seri în care participam fizic, dar cu mintea la ce nu apucasem să facem.
Când ținem la o relație, o trecem în planul săptămânii, ca orice altceva. Un telefon de o oră cu o prietenă din alt oraș, o cafea cu mama, o plimbare în doi. Ni se pare ciudat să programezi prietenia, dar altfel se amână de la o săptămână la alta, până când se răcesc lucrurile. Programarea nu face relația artificială, doar o apără de haosul zilnic.
Cu colegii, regula e asemănătoare. O întâlnire care s-ar fi putut rezolva printr-un mesaj bine scris ne fură o dimineață întreagă. Am început să întrebăm, politicos, dacă e nevoie să ne vedem sau dacă putem clarifica totul în scris. De cele mai multe ori, colegii au răsuflat ușurați.
Și un lucru nespectaculos, dar real: spunem celor din casă ce avem în plan. Când toți știu că miercuri seara ne întâlnim cu o prietenă, nimeni nu mai e surprins, iar sentimentul de vinovăție dispare. Transparența simplifică multe.
Timpul pentru tine nu e un lux
Dintre toate cele trei lucruri pe care le notăm pentru noi, cel mai greu e să le și facem. Mintea ne spune că sunt secundare, că mai întâi vin ceilalți și abia apoi noi. Numai că, dacă nu avem grijă de energia noastră, ceilalți primesc o variantă obosită și iritabilă.
Am început cu gesturi extrem de mici. Un sfert de oră de citit înainte de culcare, un duș mai lung, o plimbare până la brutărie fără telefon. Cu timpul, au apărut obiceiuri mai mari, dar nu le-am forțat. Mai bine un gest mic ținut regulat decât unul mare făcut o singură dată.
Ajută mult și un cadru mai larg despre echilibrul dintre muncă și viața personală. Cine vrea să citească pe larg găsește pe lifestyle pentru femei active subiecte despre carieră, îngrijire și relații, într-un ton fără grandilocvență, scrise pentru viața de zi cu zi. Eu am reținut de acolo mai ales ideea că nu trebuie să fii perfectă ca să fii bine.
Un lucru pe care ni l-am spus și nouă: odihna nu se câștigă. Nu trebuie să termini toate sarcinile ca să ai voie să te așezi. Este o regulă care ne-a luat ani să o credem, dar când am început s-o aplicăm, săptămânile au devenit mai ușoare.
Când planul se strică, și se strică
Nicio săptămână nu iese cum a fost scrisă. Marțea apare o urgență, joia se anulează o ședință, sâmbăta plouă și planul de excursie cade. Primul an am luat fiecare abatere ca pe o dovadă că sistemul nu funcționează. Acum o vedem ca pe o parte din joc.
Când ceva se strică, ne uităm la lista celor trei lucruri esențiale și ne întrebăm: ce rămâne cu adevărat important? De obicei, jumătate din ce părea urgent se poate muta fără consecințe. Restul se face, dar fără panică.
Dacă simțim că rămânem în urmă mai multe zile la rând, nu dublăm efortul. Tăiem. Renunțăm la ceva de pe listă, fără regrete, fiindcă o listă mai scurtă făcută cu calm valorează mai mult decât una completă făcută cu nervi.
Ce poți încerca duminica viitoare
Dacă vrei să încerci, nu cumpăra caiete scumpe și nu descărca aplicații noi. Ia o foaie, pune ceasul pe douăzeci de minute și scrie trei lucruri importante și două pentru tine. Copiază angajamentele fixe și lasă o oră liberă pe zi.
După o lună, uită-te înapoi și vezi ce a rămas. Poate vei păstra tot, poate doar o parte. Important e că vei avea un obicei construit de tine, pe măsura vieții tale, nu împrumutat de la nimeni.
-
Afaceriacum 9 ani(P) Pinocchio și Veverița Zuby la Shopping City Râmnicu Vâlcea
-
Știri din județacum 9 aniGarniturile moto: componente esentiale pentru functionarea motorului unei motociclete
-
Socialacum 4 ani3 soluții pentru a scăpa de ROBOR
-
Exclusivacum 3 aniFostul șef al SERVICIULUI ARME, EXPLOZIVI ŞI SUBSTANŢE PERICULOASE (si fost sef al Serviciului Judeţean Anticorupţie Prahova) s-a pensionat și duce viață de „boier”/Efectul de domino sau o reacție în lanț – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Afaceriacum 9 aniUn NOU magazin Annabella pe strada Maior V. Popescu din Ramnicu Valcea
-
Știri din județacum 6 ani
#Reset Plastic!
-
Exclusivacum 8 aniSOLICITĂM PUBLIC DR. KISS CSABA SĂ NU SE ASCUNDĂ ȘI SĂ RĂSPUNDĂ PERTINENT CERERII ADRESATE DE ZIARUL INCISIV DE PRAHOVA!
-
Exclusivacum 8 aniOPINIE/SRI, MJ, CSM, IJ si ICCJ – grup infracțional organizat

