Cultură
Concert inaugural la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea
Luni 30/09 a avut loc concertul inaugural al celei de-a 30-a stagiuni a Filarmonicii „Ion Dumitrescu”. Deschiderea noii stagiuni a filarmonicii din Râmnicu Vâlcea este un eveniment special, așteptat cu nerăbdare de melomanii din orașul lui Mircea cel Bătrân. Vara, instituția filarmonicii a susținut un bogat program estival mult apreciat de localnici dar li de turiștii care ne vizitează municipiul.
Dirijorul care a deschis noua stagiune a fost Tiberiu Dragoș Oprea, binecunoscut melomanilor fiind invitat permanent al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” cât și al altor instituții muzicale din diverse centre universitare. El este născut într-o familie de muzicieni, a studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a absolvit secția de dirijat orchestră sub îndrumarea maestrului Ludovic Bacs.
Dirijorul este co-fondator și prim-dirijor al Filarmonicii Pitești, unde a avut un impact major asupra scenei muzicale locale. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu numeroase orchestre și instituții muzicale prestigioase, inclusiv Teatrul Național de Operetă și Musical “Ion Dacian” din București și Teatrul Național de Operă și Balet “Oleg Danovski” din Constanta
Tiberiu Dragoș Oprea este recunoscut pentru interpretările sale remarcabile și pentru colaborările cu artiști de renume, atât vocali cât și instrumentiști. De asemenea, a dirijat concerte importante în diverse locații internaționale, inclusiv în Germania și Austria. Conduce orchestrele simfonice cu siguranță și denotă eleganță interpretativă.
Seara a fost dedicată instrumentelor de suflat iar invitații concertului de deschidere a stagiunii au fost Ioan Gabriel Luca la corn și Laurențiu Sima la tubă. Ambii sunt soliști ai Filarmonicii George Enescu din București.
Ioan Gabriel Luca este un cornist român de renume, născut în 1977 la Dorohoi. A început studiul viorii la vârsta de 6 ani, iar la 12 ani a trecut la corn sub îndrumarea profesorului Neculai Musteață la Liceul “Octav Băncilă” din Iași. A câștigat numeroase premii la concursuri naționale și internaționale, inclusiv premiul I la Olimpiada Națională de șase ori consecutiv și la Concursul Internațional “Jeunesses Musicales” în 19961. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, unde a studiat cu profesorul Nicolae Lipoczi.
Ioan Gabriel Luca a susținut concerte ca solist cu diverse orchestre prestigioase din România, inclusiv Filarmonica “George Enescu” din București, Orchestra de Cameră Radio București și multe altele. De asemenea, este membru al formațiilor “Athenaeum Brass Quintet”, cvintetului “George Enescu” și „Romanian Brass’.
Laurențiu Sima este un tubist de renume în România, cunoscut pentru activitatea sa la Filarmonica „George Enescu” din București, unde este prim tubist de peste 22 de ani. De asemenea, este membru al ansamblului Athenaeum Brass Quintet, cu care a lansat diverse proiecte muzicale, inclusiv un album de colinde cântate la instrumente de suflat din alamă.
Pe lângă cariera sa de interpret, Laurențiu Sima este și profesor la Conservator și la liceul Dinu Lipatti, unde își dedică timpul formării noilor generații de muzicieni2. El organizează frecvent masterclass-uri pentru instrumentiști de alamă, aducând în România artiști de elită din Germania pentru a împărtăși cunoștințele lor cu studenții români. Laurențiu Sima este apreciat nu doar pentru talentul său muzical, ci și pentru contribuțiile sale educative și pentru eforturile de a promova muzica instrumentelor de alamă în România.
Lucrarea muzicala inaugurala care i-a reunit pe cei doi interpreți a fost „Concertul pentru doi corni și orchestră de coarde în Fa major”, RV 538 de Antonio Vivaldi. Fiind una din surprizele primei seri muzicale a noii stagiunii acesta compoziție face parte din lucrările ce se aud rar în sălile de concert. Această creație a lui Vivaldi este însă fascinantă, și reflectă stilul baroc caracteristic compozitorului. Antonio Vivaldi este cunoscut pentru inovațiile sale în muzica concertantă, în care a explorat diverse combinații instrumentale, iar acest concert este un exemplu excelent al creativității sale. Concertul este scris pentru două instrumente de suflat, în speță corni solisti și orchestră de coarde, ceea ce creează un dialog interesant între corni și restul orchestrei. Cornii, instrumente de alamă, adaugă o culoare distinctă și un timbru strălucitor, contrastând cu sunetul mai cald al coardelor.
De obicei, un concert baroc este structurat în trei mișcări: rapid-lent-rapid. Această structură permite o varietate de expresii muzicale, de la virtuozitatea și energia mișcărilor rapide la lirismul și introspecția mișcării lente. Cornii și coardele își împart temele muzicale, creând un dialog dinamic. Ritmurile sunt energice, iar pasajele solistice sunt pline de virtuozitate. A doua Mișcare este de obicei mai lentă și mai lirică. Cornii au linii melodice mai lungi și mai expresive, acompaniate de coarde care susțin armonia. Această mișcare oferă un contrast binevenit față de energia primei mișcări. Sfârșitul concertului este caracterizat de un tempo rapid, aducând lucrarea la o concluzie triumfătoare. Temele muzicale sunt reluate și dezvoltate, iar dialogul între corni și orchestră devine și mai intens.
Acest concert demonstrează măiestria lui Vivaldi în a combina diferite timbre și a crea lucrări concertante inovatoare. Deși nu este la fel de faimos ca alte lucrări ale sale, cum ar fi “Anotimpurile”, acest concert pentru doi corni și orchestră de coarde este o piesă valoroasă în repertoriul baroc, evidențiind versatilitatea și inventivitatea compozitorului. Următoarea creație care a incantat publicul meloman pentru pentru melodiile sale vibrante și ritmurile inspirate din muzica populară românească, reflectând esența și spiritul dansurilor tradiționale de la sat a fost „Dans Țărănesc” de Constantin Dimitrescu. Compozitor și violoncelist român, care a trăit la începutul secolului al xx-a a fost cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în muzica clasică românească.
Această piesă este adesea interpretată în concerte și a devenit un simbol al muzicii clasice românești. In prima audiție la Râmnicu Vâlcea a fost Simfonia nr. 2 în Si minor care este una dintre cele mai importante lucrări ale lui Aleksandr Borodin, compusă între 1869 și 1876. Mișcarea de deschiderea a simfoniei este energică și plină de viață, evocând imaginea eroilor ruși. Este construită pe teme puternice și ritmuri marcate, reflectând influențele folclorului rus. Tema principală este prezentată de coarde și suflători, urmată de dezvoltări și variațiuni complexe. Tema centrala este rapidă și jucăușă, cu un trio mai lent care oferă un contrast interesant.
Mișcarea lentă a simfoniei este lirică și expresivă, aducând o notă de calm și reflecție. Este considerată una dintre cele mai frumoase mișcări lente din repertoriul simfonic rus. Mișcarea finală este triumfătoare și vibrantă, aducând simfonia la un final grandios. Este plină de energie și optimism, reflectând spiritul naționalist al compozitorului.
Borodin a utilizat teme inspirate din muzica populară rusă, ceea ce a conferit simfoniei un caracter distinctiv și autentic. Utilizarea ingenioasă a orchestrei, cu intervenții solistice ale diferitelor instrumente, contribuie la bogăția sonoră a lucrării. Simfonia nr. 2 în Si minor este exemplu de excelență în muzica simfonică rusă. A fost apreciată atât pentru frumusețea melodiilor sale, cât și pentru complexitatea și originalitatea sa.
Cristian Ovidiu Dinica
Cultură
Anotimpurile de Vivaldi – un concert veșnic actual
Concertul ”Anotimpurile” de Antonio Vivaldi, prezentat în data de 16 martie 2026 de Orchestra de cameră a filarmonicii sub conducerea Maestrului Florin Ionescu‑Galați, a readus în atenția publicului o lucrare care, deși aparține epocii baroce, rămâne surprinzător de actuală. Într-o lume în care ritmurile vieții se accelerează, iar tehnologia pare să domine orice formă de expresie, muzica lui Vivaldi continuă să respire cu o prospețime uimitoare, păstrându‑și puterea de a emoționa, de a sugera imagini și de a crea legături subtile între om și natură.
”Anotimpurile” reprezintă în esență, un poem simfonic înainte de vremea poemului simfonic. Fiecare dintre cele patru concerte este construit ca o poveste sonoră, o succesiune de tablouri în care orchestra devine un pictor al luminii, al vântului, al furtunii sau al liniștii pastorale. Vivaldi nu descrie doar fenomene naturale, ci surprinde stări sufletești, tensiuni interioare, momente de exuberanță sau de meditație, transformând ciclul naturii într-o metaforă a existenței umane. Tocmai această dimensiune programatică, această capacitate de a transforma sunetul în imagine, apropie lucrarea de poemul simfonic romantic, deși ea precede cu aproape două secole apariția genului.
Actualitatea Anotimpurilor nu se explică doar prin frumusețea lor melodică, ci și prin felul în care reușesc să vorbească publicului contemporan. Într-o epocă în care oamenii caută sens, echilibru și reconectare cu natura, muzica lui Vivaldi devine un refugiu, o fereastră către ritmurile firești ale lumii. Contrastele puternice, dinamica vie, caracterul aproape cinematografic al partiturii fac ca lucrarea să fie percepută astăzi cu aceeași intensitate ca în secolul al XVIII‑lea.
În acest context, interpretarea lui Florin Ionescu‑Galați a adus un plus de coerență, expresivitate, naturalețe și rafinament. Prezența sa în dublă ipostază – dirijor și solist – a conferit întregului concert o unitate organică, o fluiditate care a permis orchestrei să respire într‑un singur gest artistic. Ca solist, Ionescu‑Galați a tălmăcit excepțional vocea caldă și limpede a viorii, capabilă să treacă firesc de la lirismul primăverii la dramatismul verii sau la sobrietatea iernii. Ca dirijor, a modelat ansamblul cu eleganță și precizie, obținând un echilibru subtil între rigoarea stilului baroc și libertatea expresivă cerută de această lucrare atât de bogată în nuanțe.
Orchestra de cameră a Filarmonicii ”Ion Dumitrescu” a răspuns cu sensibilitate și profesionalism, construind un peisaj sonor în care fiecare instrument și‑a găsit locul firesc. Corzile au adus luminozitate și elasticitate frazelor, suflătorii au completat atmosfera cu accente coloristice, iar ”continuo‑ul” a oferit stabilitatea necesară pentru ca întregul discurs muzical să curgă natural. Împreună, au reușit să transforme sala de concert într‑un spațiu al imaginației, în care publicul a putut „vedea” muzica, nu doar să o audă.
Concertul din 16 martie 2026 a demonstrat încă o dată că ”Anotimpurile” nu sunt doar o lucrare celebră, ci o creație vie, capabilă să se reinventeze cu fiecare interpretare. Prin viziunea lui Florin Ionescu‑Galați și prin rafinamentul simfonicului vâlcean, capodopera lui Vivaldi a devenit un poem simfonic etern, un dialog între trecut și prezent, între natură și om, între sunet și emoție. În fața unei asemenea muzici, timpul pare să se oprească, iar arta își recapătă sensul profund: acela de a uni oamenii prin frumusețe.
Dirijor și solist: Florin Ionescu‑Galați
Orchestra Simfonică a Filarmonicii Ion Dumitrescu din Ramnicu Valcea, 16 martie 2026
Ovidiu Dinica
Cultură
Unde talentul prinde aripi: povestea „Școlii Scenei” la „Victor Giuleanu”
Liceul de Arte „Victor Giuleanu” Râmnicu Vâlcea a găzduit luna trecută primul colocviu de prezentare a proiectului „Școala Scenei”, un proiect de suflet și de anvergură pentru întreaga comunitate artistică a liceului.
Reînviat de Consiliul Artistic al liceului, în parteneriat cu Asociațiile Culturale „Piano Forte”, „Irina Șațchi” și „JuVen’s Alutus”, sub coordonarea prof. dr. Mihaela Manafu, proiectul capătă o nouă dimensiune și o nouă misiune: muzică, arte plastice, teatru, reunite într-un singur drum spre scenă.
La inițiativa conducerii liceului și în parteneriat cu Filarmonica „Ion Dumitrescu”, „Școala Scenei” devine rampa de lansare a Microstagiunii Liceului de Arte pe scena Filarmonicii, oferind elevilor șansa unică de a trăi emoția spectacolului adevărat.

Prof. Irina Stratulat, director, Liceul de Arte „Victor Giuleanu” Râmnicu Vâlcea
Colocviul, susținut de prof. Irina Stratulat, director, prof. dr. Mihaela Manafu și Petruț Constantinescu, managerul Filarmonicii „Ion Dumitrescu” Râmnicu Vâlcea, a adus în fața unei săli pline nu doar informații despre proiect, ci și entuziasm, speranță și încredere în puterea artei de a forma caractere și destine.
„Școala Scenei” reprezintă un concept educațional și artistic complex, destinat formării tinerilor artiști, care îmbină dezvoltarea personală cu rigoarea profesională.

Petruț Constantinescu, managerul Filarmonicii „Ion Dumitrescu” Râmnicu Vâlcea
Scena este un spațiu al vulnerabilității, iar „Școala Scenei” transformă frica de eșec sau a tracul într-o energie constructivă. Elevii învață să-și asume prezența în fața publicului, dezvoltându-și încrederea în sine.
„Școala Scenei” mai înseamnă și eliberarea emoțiilor și bucuria de a împărtăși o poveste, un cântec sau o interpretare. Este pasul de la emoția negativă la bucuria de a fi aplaudat și apreciat pentru efortul depus.
Talentul nu este suficient fără muncă. Această componentă implică studiu sistematic, exerciții de dicție, mișcare scenică, repetiții intense și tehnici actoricești/muzicale, necesare pentru a transforma o pasiune într-o artă profesionistă.
„Școala Scenei” funcționează ca o punte între amatorism și carieră. Aceasta oferă cunoștințele de bază, experiența scenicului și familiarizarea cu „culisele”, pregătind elevul pentru rigorile unei vieți dedicate artei.
Proiectul pune elevii în lumină, le întărește încrederea în sine și îi pregătește pentru lumea spectacolelor, transformând talentul în vocație.
În esență, „Școala Scenei” transformă pasiunea în performanță, educând nu doar artistul, ci și omul din spatele cortinei.
Iulian POPESCU
Cultură
„Dialoguri clasice” la Filarmonica „Ion Dumitrescu”
Concertul „Simfonic de Ianuarie” de la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, desfășurat luni, 19 ianuarie, a propus un program care a reunit într-un mod firesc două figuri esențiale ale clasicismului vienez: Mozart și Beethoven.
Sub bagheta dirijorului Daniel Manasi și cu pianistul Mihai Diaconescu în postura de solist, seara a devenit o demonstrație de echilibru, luminozitate, dramatism și energie ritmică, un parcurs muzical construit cu grijă pentru a pune în valoare atât orchestra, cât și solistul. Deschiderea cu Uvertura „Coriolan”, op. 62, a lui Beethoven a imprimat o tensiune dramatică intensă. Daniel Manasi a condus orchestra cu un gest limpede, accentuând contrastul dintre tema eroică, incisivă, și episoadele lirice, fragile, care sugerează conflictul interior al personajului. Această lucrare, deși scurtă, a funcționat ca o veritabilă miniatură simfonică, pregătind publicul pentru un program în care emoția și arhitectura muzicală urmau să se împletească.
După unvertură, Concertul nr. 17 pentru pian și orchestră în Sol major, K. 453, de Mozart, a adus o schimbare de atmosferă, o lumină calmă și o claritate specific mozartiană. Mihai Diaconescu a abordat partitura cu eleganță, punând accent pe transparența sunetului și pe dialogul subtil cu orchestra. Frazarea sa a avut naturalețe, iar mișcarea lentă a fost redată cu o sensibilitate meditativă, fără excese, păstrând echilibrul interior al muzicii. Finalul, cu variațiile sale jucăușe, a fost interpretat cu o lejeritate care a cucerit publicul, iar acompaniamentul orchestral, atent și flexibil, a completat perfect discursul solistic.
Arta interpretativă a lui Mihai Diaconescu se construiește pe o combinație de luciditate și sensibilitate. El nu caută să impresioneze prin forță, ci să convingă prin autenticitate. Muzica, în lectura sa, devine un dialog interior, o formă de confesiune discretă, dar profundă. Tocmai această sinceritate interpretativă îl face un pianist apreciat în sălile de concert: pentru că, dincolo de tehnică, oferă publicului o experiență de ascultare delicată, aparte.
După pauză, Simfonia a VII‑a în La major, op. 92, de Beethoven, a readus energia și vitalitatea ritmică în prim-plan. Daniel Manasi a condus lucrarea cu un simț al pulsației care a pus în valoare caracterul dansant al simfoniei. Finalul, Allegro con brio, a fost o explozie de forță controlată, orchestra răspunzând cu precizie și entuziasm, încheind seara într-o notă triumfătoare.
Alegerea de a alătura Mozart și Beethoven într-un singur program nu este întâmplătoare: cei doi compozitori reprezintă două fețe complementare ale clasicismului. Mozart aduce echilibrul, claritatea și dialogul, în timp ce Beethoven aduce tensiunea, transformarea și energia. Împreună, ei creează un arc expresiv complet, iar alternanța dintre luminozitate și dramatism oferă publicului o experiență bogată și coerentă. Concertul de la Râmnicu Vâlcea a fost, astfel, mai mult decât o succesiune de lucrări celebre: a fost o demonstrație de maturitate interpretativă, în care dirijorul, solistul și orchestra au construit împreună o seară în care muzica a respirat liber, între introspecție și exuberanță, între finețea mozartiană și forța beethoveniană.
OVIDIU CRISTIAN DINICĂ
-
Afaceriacum 8 ani(P) Pinocchio și Veverița Zuby la Shopping City Râmnicu Vâlcea
-
Știri din județacum 8 aniGarniturile moto: componente esentiale pentru functionarea motorului unei motociclete
-
Socialacum 4 ani3 soluții pentru a scăpa de ROBOR
-
Exclusivacum 2 aniFostul șef al SERVICIULUI ARME, EXPLOZIVI ŞI SUBSTANŢE PERICULOASE (si fost sef al Serviciului Judeţean Anticorupţie Prahova) s-a pensionat și duce viață de „boier”/Efectul de domino sau o reacție în lanț – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Afaceriacum 8 aniUn NOU magazin Annabella pe strada Maior V. Popescu din Ramnicu Valcea
-
Știri din județacum 6 ani
#Reset Plastic!
-
Exclusivacum 7 aniSOLICITĂM PUBLIC DR. KISS CSABA SĂ NU SE ASCUNDĂ ȘI SĂ RĂSPUNDĂ PERTINENT CERERII ADRESATE DE ZIARUL INCISIV DE PRAHOVA!
-
Exclusivacum 7 aniOPINIE/SRI, MJ, CSM, IJ si ICCJ – grup infracțional organizat

