Exclusiv
ANP NU a fost informata sau a fost informata trunchiat?/Nu mai mintiti domnule comisar șef de poliție penitenciară Dan Halchin deoarece ati fost informat si ati musamalizat! – Ziarul Incisiv de Prahova
Lipsa de implicare a directorului general DAN HALCHIN, cât și a directorului general adjunct Ilie Marian au adus sistemul într-o astfel de zonă.
Asta este ce au clădit …
Lipsa acută de personal a determinat angajări masive din sursă externă așa că toți ospătarii, frizerii, șoferii, instalatorii sanitari etc, au fost imbrăcați peste noapte in uniforme și puși să execute atribuții din domeniul siguranței naționale și conduitele se observă. Peste 60% din angajații sistemului penitenciar sunt noi incadrați, in condițiile expuse mai sus, fără o minimă formare profesională, fără sprijin, fără indrumare. Asta este nivelul. Imaginile prezentate pe site-ul ministrei justiției sunt doar o parte din viața zilnică a sistemului penitenciar și cântăresc doar intr-o parte, condamnabilă, dar veniți să vedeți și cealaltă parte, cea in care zilnic angajații sistemului penitenciar sunt, la randul sau, ultragiați.
Ministra Justiției reacție acidă împotriva comportamentelor unor agenți de penitenciare, pe pagina sa de socializare:
„Greu de privit imaginile care par ireale pentru România anului 2023. Deținuții din Centrul educativ -Buziaș, minori și tineri – sunt bătuți cu bestialitate de polițiști.
Revoltător și inadmisibil cum înțeleg unii angajați din acest centru să își exercite atribuțiile.
Primele măsuri deja luate:
– am înaintat denunțul penal;
– tot azi, am demis de urgență conducerea unității;
– am solicitat Administrației Naționale a Penitenciarelor să dispună interzicerea oricărui contact între cei doi polițiști care apar în filmare cu custodiații;
– am dispus trimiterea Corpului de control al ministrului la Buziaș.
Voi cere, de asemenea, să fie organizate de urgență cursuri de specializare pentru personal, dar și ședințe de consiliere pentru minori.
Vă asigur de pe acum că nu voi avea niciun fel de înțelegere pentru fapte de o asemenea brutalitate.
Oameni cu acest tip de reacții comportamentale nu au ce căuta în sistem. Fără excepție! Zero toleranță.
Vorbim totuși despre o instituție al cărei rol este reeducarea copiilor și tinerilor în sensul reintegrării lor sociale, nu distrugerea destinelor cu bâta.
Acești minori trebuie ghidați prin educație și comunicare eficientă spre ieșirea definitivă din sfera infracțională, să își formeze competențe care să îi ajute, la punerea în libertate, să își găsească mai ușor un loc de muncă”
Ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, aflat in concediu, a reactionat asa dur, pe buna dreptate, deoarece pe la spatele sau se incearca a se face anumite „jocuri de culise” si mentinerea cu orice pret a unor imputerniciti la conducerea unor penitenciare, imputerniciti care au patat imaginea sistemului si s-a ajuns la situatia ca cea de la Centrul educativ -Buziaș, minori și tineri.
Este si cazul imputernicitului la sefia Penitenciarului Ploiesti, imputernicit MATEI VALENTIN, ajutat sa i se prelungeasca interimatul de catre UNGUREANU TIBERIU IRINEL si de ILIE MARIAN & DAN HALCHIN din A.N.P.
Iata toata activitatea acestui domn care a patat imaginea sistemului si care se lauda prin unitate ca va fi, din nou imputernicit, chiar daca Ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, a dat dispozitie ca astfel de imputerniciri sa inceteze:
Perioada de activitate: 2004 – 2023
A lucrat:
| PERIOADA | LOCATIE | FUNCTII |
| Aproximativ 2004-2009 | Penitenciar Ploiești | locțiitor șef tură, comandant secție* |
| Aproximativ 2009-2015 | Administrația Națională a Penitenciarelor | Ofițer execuție pază |
| Aproximativ 2015-2023 | Penitenciar Ploiești | Director adjunct siguranța deținerii și regim penitenciar*(2015-2021), împuternicire director(2021-2023) |
| * funcții primite cu ajutorul lui fost director adj. A.N.P. Stancovici Marian
|
VICII cunoscute: femei, cadouri, bani, putere.
CUNOSCUT pentru: răutate, răzbunare, parșivenie, minciună.
TIMELIME: 2004-2009
Cunoscut în Academia de Poliție ca petrecăreț, bun prieten cu Ghiță Florin(ANP) și Gavrilovici Iulian (ANP). Ulterior relațiile s-au răcit, anul acesta cunoscându-se o altercație fizică cu ultimul pentru o doamna.
Se remarcă în Penitenciarul Ploiești unde a fost repartizat din Academie ca un bun tovarăș de băutura, atât cu schimbul cât și cu prietenii.
După Academia de Poliție devine foarte bun prieten cu actualul director adjunct general ILIE MARIAN, pe care îl și cazează în locuința personală pentru aproape 2 ani de zile. La momentul în care acesta ajunge director general adj., tupeul lui MATEI VALENTIN crește exponențial, el fiind cel ce conduce relația.
ILEI MARIAN este promovat de actualul director general DAN HALCHIN pentru un favor făcut când HALCHIN era la ananghie ca director de unitate.
Cei doi devin buni prieteni(ILIE și MATEI), fiind notorii petrecerile în care erau morți de beți, în compania agenților din subordine. Ambii au activat o perioada la Penitenciarul Ploiești, ambii s-au reîntâlnit la A.N.P., apoi MATEI vine ca director adjunct pază la Ploiești.
Ambii au ca „naș” pentru urcarea în sistem pe fostul director adj. A.N.P. Stancovici Marian (mulți dintre ploieștenii vremii o au, fiind acum în funcții importante din ANP/unități).
Aprox. 2008: ia prin concurs funcția de șef secție interioară, lucrând cu un director corupt – RADU TIBERIU (https://adevarul.ro/stiri-locale/ploiesti/directorul-penitenciarului-ploiesti-a-fost-revocat-927242.html) de la care învață meserie – ulterior șicanările și modul de lucru la mânării sunt copiate de la acesta,
Devine un pion important al acestuia, existând bănuieli că era și MATEI în relațiile neprincipiale cu deținuții avute de directorul RADU TIBERIU – introducere telefoane, scoatere la muncă a unor anumiți deținuți, acordarea de permisii unora favorizați.
În această perioadă se discuta de către ofițerul de la prevenire VLAD POMPILIU despre coruperea lui MATEI, ce din funcția de șef de secție a cerut unui deținut să îi asigure montarea geamurilor termopane la o locuință a acestuia.
Agentul VLAD POMPILIU devine ofițer – șef birou prevenirea criminalității la un concurs în care a fost președinte UNGUREANU TIBERIU IRINEL, cel care acum pune bețe în roate unui fost protejat: STOICA COSTIN IRINEL – cel dorit ca director la nivelul MJ.
MATEI este cel care este trimis sa facă flagrant unui agent din această rețea ce baga telefoane, agentul este prins, nu pățește nimic, iar la întoarcerea de la A.N.P. a lui MATEI (2015), acesta îi acordă salariu de merit, perfect pentru a putea ieși la pensie vechiul prieten! Respectivul agent era cunoscut ca fiind corupt.
Adversarul lui RADU TIBERIU de moarte devine STĂNESCU ANDREI, un ofițer promoție 2005, prieten bun cu MATEI la acea dată care dorește demiterea lui RADU pentru fapte de corupție.
RADU prin intermediul lui MATEI si a unei comisii de disciplină favorabile în câteva luni îl pedepsește pe acesta de 4 ori căutând să îl elimine din sistem.
Este momentul când oamenii buni încep să ia în serios activitatea directorului RADU, care după 2 ani este în vizorul DNA și se pensionează de urgență
Relația dintre MATEI și STĂNESCU se deteriorează, aceasta având urmări în ultima parte a timeline-ului.
Are mai multe relații neprincipiale/sau dorește să aibă cu colegele, relații de care află și soția acestuia.
TIMELIME: 2009-2015
După ce informațiile cu termopanele apar în unitate, la puțin timp reușește să ajunge la A.N.P. unde era deja prietenul ILIE.
Informațiile din perioada ANP sunt puține dintre care:
– incident de securitate cu pierderea unui stick clasificat, este scăpat basma curată – directorul general adj. STANCOVICI MARIAN ce îl protejează,
– ajunge în dizgrație după ce are relații amoroase cu amanta superiorului de care trebuia să aibă grijă (conform bârfelor),
TIMELIME: 2015-2021
Lucrează pe funcția de director adjunct deținerii și regim penitenciar, pe care o ia prin concurs, sprijinit fiind de STANCOVICI.
Nu iese în lumină căci la comanda unității nu a avut oameni care să accepte genul acesta de corupție.
Este de notorietate o situație când directorul este plecat în concediu și MATEI care ii ținea locul invita la unitate o firma de se ocupa cu ochelarii de vedere, firma pe care directorul special nu a dorit-o in unitate fiindcă se știa că făcea ochelari doar pentru decontare. MATEI era interesat de acest aspect. Era clar ca nu era posibil mai mult sa facă.
Prima problemă oficial apărută: încearcă un limbaj neprotocolar/amoros cu o colega ce ajunge să îl denunțe până la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Se ajunge la șicanări specifice lui, gen: note raport cu ce activități ai executat azi si perioada, etc., căprării.
Oameni valoroși se pensionează căci tânărul director adjunct își plătește polițe vechi, în special ofițerilor.
TIMELIME: 2021-2023
Din luna martie 2021 acesta este împuternicit director, fiind momentul de la care unitatea se destramă. În cei doi ani de când MATEI conduce penitenciarul acesta, daca pe timpurile celorlalți directori se atrăgea personal din penitenciarele de la Mărgineni si Târgșor, acum multe cadre caută să plece: detașări MJ, pensionări, demisii la transferuri între unități.
Refuză plata drepturilor salariale juristului unității câștigate în instanță, pe bază de interpretare trunchiată a sentinței. Un alt adversar, juristul: Negoiță Elena.
Din anul 2022 începe să aibă relații personalizate cu anumiți oameni de afaceri ce iau de la penitenciar deținuți pentru puncte de lucru.
Se remarcă prin ridicarea nivelului de trai (pe surse reale). De la telefoane și ceasuri achiziționate de la colegi in rate, sare la ceas Apple modelul Premium, telefon Apple, parfumuri Erba Pura, adidași Valentino, atipice pentru puterea financiara avuta pe funcția de director adjunct. Salarizarea fiind aproape identică, deci… o alta sursa de venit trebuie să aibă.
Alineatul precedent este observat si de către STĂNESCU ANDREI – fostul tovarăș, care are proasta inspirație să atragă atenția ofițerului prevenire VLAD POMPILIU pentru a verifica. Acesta vinde informația lui MATEI pentru a lua salariu de merit si a ieși la pensie, după care începe hărțuirea ofițerului informații clasificate STĂNESCU A de către MATEI ce ține de mai bine de 1 an.
În încercarea de a-l da afară folosește aceleași motive pe care le-a învățat de la fostul director, RADU. Este schimbată comisia de disciplină pentru a se mula pe noile dorințe și pedepsele se țin lanț contra oricărui îl contrazice(ex. STANESCU, in 6 luni comisia a cercetat 6 dosare, a fost pedepsit in 5 fără audiere, mai s-a lăudat zilele acestea când spera sa rămână director cu încă 2 sesizări contra lui).
STANESCU ANDREI este marele adversar ce îl are la nivelul unității la acest moment, căci nu se lasă îngenunchiat de acest infractor cu Academie(șicanele către STANESCU de la jigniri, la intrări in birou pentru a-l surprinde în abatere, comisii de disciplina nenumărate, furt de documente atestat prin înscrisuri, încercarea de a-l demite prin retragerea accesului la informații clasificate, obligarea de îndeplinire a altor atribuții decât cele din fisa postului pentru a sesiza iar comisia de disciplina – majoritatea din acestea sunt in desfășurare)
Acesta face demersuri de a sesiza comisia de disciplină a MJ contra lui MATEI VALENTIN, dar se găsesc mereu „motive” să se claseze sesizările – unele hilare, termene depășite cu intenție, altele necercetate când discutăm chiar de fapte de corupție(4 sesizări din partea lui STĂNESCU și 1 din partea juristului la acest moment, 3 dintre cele 5 deja clasate, ultimele două în lucru).
Ajunge să conducă unitatea prin frică, opresiune, răzbunare. La acest moment nimeni cu excepția lui ANDREI STĂNESCU și a juristului nu are curajul a refuza dispoziții.
Marginalizează ofițerul secretariat caci si aceasta nu are o problema a sesiza si spune neregulile constate(audiente cu fost deținuți care vin sa ceara anumite bunuri înapoi de la MATEI,) și da alte atribuții pentru a se răzbuna. Ele sunt executate fără comentarii pentru a nu se ajunge în situația emblematică deja a domnului STANESCU A.
Se fac cel puțin 3 sesizări către Inspecție Penitenciară, dar sectorul este plin de oameni aserviți și în nicio situație MATEI nu este găsit vinovat.
Este susținut si de directorul general DAN HALCHIN pentru că a realizat un punct de lucru exterior permanent(fapt sezisat de noi si blamat: secție în afara unității ce poate deveni penitenciar privat). Și nicio dorință de a fi stras la răspundere nu a existat. Filiera aici este MATEI- ILIE MARIAN – DAN HALCHIN.
La momentul in care adjunctul său pe pază numit tot RADU, dar MADALIN nu i-a acceptat anumite doleanțe, MATEI cheamă prietenii din ANP in control când e in concediu și îl găsește ca singurul vinovat pe RADU, ce renunța la funcția in care era împuternicit. Acesta de scârba iese la pensie, alt profesionist corect pierdut pentru unitate.
Aduce de la Găești un acolit al lui ILIE MARIAN, numit BANICA EMIL ce acceptă tot ce MATEI propune a face.
Are loc o evadare pe 19.05.2023 din interiorul penitenciarului(secție exterioară unde a avut loc controlul prietenilor lui MATEI de mai de sus, control de rutina ce s-a lăsat cu pedepsirea lui RADU la comisia de disciplină de la ANP) si in concluziile ANP-ului totul este ok, doar un agent a fost de vina ca nu a fost suficient de rapid, deci celelalte masuri de siguranța au fost perfecte. Nimeni de vina…Va puteți imagina la o evadare? Si la un control de rutină dai in directorul adjunct?
Pentru a scoate la muncă anumiți deținuți face presiuni pe lângă directorii adjuncți pază (RADU MADALIN– 2019-2023, BANICA EMIL – 01.01.2023 -31.03.2023, STOICA COSTIN – 01.04.2023) ce sunt șefii de drept la aceste comisii.
RADU și STOICA nu au acceptat, dar la BANICA sunt date ca a venit cu biletele lui MATEI cu cine sa fie scos la munca. In disperare de cauza chiar săptămâna trecută a încercat sa scoată singur la munca, depășindu-și atribuțiile dând la o parte directorul adj. Supleant, STOICA fiind în concediu.(https://www.incisivdeprahova.ro/2023/07/21/matei-neprihanitul-cand-iti-sapi-singur-groapa/).
NU au existat reacții de la ANP contra lui MATEI pana la acest moment, decât pentru a-l acoperi!
Tânăra ofițereasă DENISA OIȚĂ (suspectata de o relație cu MATEI), cu 2 ani de experiență a împuternicit-o pe funcție de conducere încercând să încalce legea, prin acordarea de autorizație temporară de acces la informații clasificate secrete de stat (se împuternicea imediat). Fiind pe clasificate, a întâlnit rezistența lui STĂNESCU ce a notificat ANP-ul cu dispoziția ilegală (art. 4 din Legea 145/2023), aceștia dându-i dreptate în final. Chiar și așa, inutil de zis că la nivelul unității ofițerul a fost pedepsit de comisia de disciplină.
Are contact constant prin mijloacele de comunicare gen whats up cu UNGUREANU TIBERIU IRINEL, personaj foarte puternic ce am concluzionat, cu probe, că îl susține.
Prin relațiile dobândite a blocat un dosar penal unde este cercetat alături de fosta secretară și acolită – Anghelache Ramona, fostul director Brânzan Celestin, fosta șefă de la logistică Izabela Dănescu.
Rude angajate: verișori, fini, afini, plus că participă la aproape orice concurs organizat de ANP.

La acest moment abia dacă mai are oameni cu care să lucreze pe pază, toată lumea fuge pentru a nu lucra cu el. Pe față sau cu jenă niciun compartiment nu dorește să mai aibă de-a face cu acest om: clasificate, juridic, secretariat, reeducare, logistică, PAZĂ, toate așteaptă o schimbare.
Avem semnale că și mai mulți oameni din Penitenciarul Ploiești vor ieși la pensie, se vor transfera, chiar vor demisiona din cauza lui dacă nu este demis, pus la locul lui.
Din nevoia de schimbare au apărut încă 2 sindicate in acest an, in total 4. Oamenii sunt disperați dar si speriați căci nimic nu l-a atins. (Cristina T.).
N. R – Mai reamintim doar ca, investigatia noastra a pornit de la mafia gunoaielor si cum o firma din aceasta caracatita din Prahova „beneficiaza” de detinuti/”inchiriaza” la munca pe filiera Comisarului șef de poliție penitenciară Valentin MATEI, in baza proiectului lansat de director general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), Dan Halchin.
Punerea in dependenta a Comisarului șef de poliție penitenciară Valentin MATEI de catre reprezentantii acestei societati ne-au determinat sa incepem dezvaluirile cu derapajele de la lege ale sefului – IMPUTERNICIT – la comanda Penitenciarului Ploiești, fiind o institutie esentiala a statului.
Sa reamintim povestea din spatele afacerii „Bomba ecologica de la Pleasa” care este demna de un film cu mafioti turnat la Holywood:
Furturi, falsuri si alte infractiuni succesive la Penitenciarul Ploiesti (IV)
Exclusiv
Telemuncă sau birou: ce trebuie să conțină contractul de muncă
Doi colegi, Andrei și Corina, fac aceeași muncă în aceeași firmă. Andrei vine zilnic la birou, Corina lucrează de acasă de când s-a mutat într-un alt oraș. Într-o dimineață, ambii primesc același mesaj: de luna viitoare, firma vrea ca fiecare să aibă program de trei zile la sediu. Andrei ridică din umeri, Corina își pune întrebări. Poate firma să decidă singură? Ce scrie, de fapt, în contractul ei? Situația e tot mai frecventă, iar răspunsurile diferă între cele două moduri de lucru. Le comparăm aici, cu avantajele și limitele fiecăruia, ca să știi ce să cauți în propriul contract înainte să apară surprizele.
Aceeași hârtie, două realități
Contractul individual de muncă este, în primul rând, un document scris care stabilește ce faci, unde faci, cât timp lucrezi și cât ești plătit. Fie că lucrezi la birou, fie de acasă, regulile de bază sunt aceleași: raportul de muncă se construiește pe acordul dintre tine și angajator. Diferența apare în detalii, iar detaliile sunt cele care ridică probleme.
La birou, lucrurile par simple, pentru că totul este fizic: ai un loc, un program afișat, un calculator pus la dispoziție. Dar și aici pot apărea discuții, de pildă când firma schimbă sediul sau mută echipa într-un alt etaj. La telemuncă, nimic nu e la fel de vizibil: nu știi întotdeauna cine plătește internetul, cine răspunde pentru echipamente, cât de strict se urmărește programul.
De aceea, înainte de a compara plusuri și minusuri, merită să citești contractul cu atenție, nu doar semnătura. Sunt cinci-șase clauze care îți spun, de fapt, ce fel de angajat ești și ce se poate modifica fără acordul tău. Le luăm pe rând, începând cu cea mai discutată: locul muncii.
Un detaliu pe care îl trec cu vederea mulți: nu tot ce se spune la interviu ajunge în contract. Dacă ți s-a promis că poți lucra de acasă două zile pe săptămână, dar în act apare doar adresa sediului, ceea ce ai pe hârtie cântărește mai mult decât ce îți amintești tu. Cere ca promisiunile importante să fie trecute în scris înainte de semnare.
Locul muncii: o clauză mai importantă decât pare
În contract trebuie să apară locul de desfășurare a activității. Pentru cineva care lucrează la sediu, asta înseamnă adresa firmei sau a punctului de lucru. Pentru telemuncă, locul este, de regulă, domiciliul sau alt loc ales de angajat, iar contractul ar trebui să spună acest lucru clar, nu prin înțelegeri verbale.
De ce contează? Pentru că schimbarea locului muncii e una dintre modificările care, în general, nu se pot face unilateral, ci cu acordul ambelor părți. Dacă ai fost angajat pe telemuncă și firma vrea să te aducă înapoi, la birou, ori dacă ai fost angajat la sediu și ți se cere să lucrezi permanent de acasă, asta ține de o modificare a contractului, nu de o simplă decizie internă.
Pentru cine vrea să înțeleagă mai bine ce se trece și ce se negociază într-un astfel de act, găsești secțiunea Contract de muncă de pe juridicplus.ro unde clauzele sunt explicate pe limbaj obișnuit. Citește materialul înainte de a negocia, nu după ce ai semnat. Un angajat informat nu ajunge la tribunal, ci la o discuție productivă cu angajatorul.
Telemunca: avantaje reale și limite pe care nu le anunță nimeni
Avantajele sunt cunoscute: nu pierzi timp în trafic, ai mai mult control asupra zilei, poți lucra dintr-un oraș mai ieftin. Pentru multe persoane, mai ales pentru părinți sau pentru cei care locuiesc departe de marile centre, e diferența dintre a putea lucra și a nu putea. În plus, un angajator care acceptă telemunca își lărgește mult paleta de oameni pe care îi poate angaja.
Limitele apar când nu s-a discutat nimic în detaliu. Cine pune la dispoziție echipamentul? Cine acoperă o parte din costurile cu electricitatea și internetul? Cum se verifică munca, prin rezultate sau prin program? Dacă răspunsurile nu se află în contract sau într-un act intern, fiecare parte le interpretează în avantajul ei, iar neînțelegerile se acumulează.
Mai e o limită, mai greu de pus în cuvinte: izolarea. Cine lucrează acasă pierde conversațiile de pe hol, vizibilitatea în fața șefilor, ocazia de a învăța din mers. Nu e o problemă juridică, dar poate afecta cariera. Unii angajați compensează cerând, prin înțelegere, câteva zile pe lună la sediu, tot în scris, ca să nu devină o obligație neprevăzută.
Merită gândit și spațiul propriu-zis. Un colț de masă din bucătărie funcționează o lună, dar nu un an întreg. Dacă lucrezi acasă, ai nevoie de un scaun decent, de lumină bună și de liniște la orele de întâlniri. Aceste lucruri par mărunte, însă sănătatea ta, spatele și concentrarea depind de ele, iar în unele situații se poate discuta cu angajatorul despre sprijin.
Munca la sediu: ce primești și ce cedezi
La birou, structura vine gata făcută. Ai echipament, ai un program clar, ai colegi în apropiere. Pentru primii ani de carieră sau pentru roluri în care contează lucrul în echipă, acest cadru este adesea de preferat. Chiar și angajatorii prudenți se simt mai liniștiți când văd oamenii în aceeași încăpere.
Prețul este timpul. Drumul zilnic, programul rigid, rigiditatea unor reguli interne. Pentru unii, aceste constrângeri nu sunt o problemă; pentru alții, devin motivul pentru care caută alt job. Un contract la sediu nu înseamnă însă că nu poți discuta flexibilitate: orele de început și de sfârșit pot fi negociate, la fel ca zilele în care lucrezi de acasă ocazional, cu condiția ca înțelegerea să fie clară.
Un alt avantaj al biroului, rar recunoscut, este separarea dintre muncă și viața personală. Când ieși pe ușă la sfârșitul zilei, simbolic și fizic încheii programul. Cei care lucrează de acasă își construiesc singuri acest ritual, cu mai mult efort: un alt colț al casei, o plimbare după ora de închidere, laptopul închis și pus într-un sertar. Fără limite clare, ziua se lungește pe nesimțite.
Merită adăugat că munca la sediu aduce și mai puține ambiguități legate de securitatea locului de muncă și de accidente. Există o răspundere clară a angajatorului pentru condițiile din birou. La telemuncă, aceste responsabilități se discută în alt fel, iar contractul sau regulamentul intern ar trebui să explice ce se întâmplă dacă ceva merge prost.
Programul și evidența orelor, indiferent de loc
Indiferent unde lucrezi, programul de muncă și orele suplimentare contează la fel. Ai dreptul la pauze, la zile libere, la odihnă între zile de lucru. Un angajat pe telemuncă nu devine disponibil non-stop doar pentru că laptopul stă pe masa din sufragerie, iar unul la birou nu trebuie să răspundă la mesaje la miezul nopții fără să fie stabilit așa.
O greșeală frecventă este să se amestece flexibilitatea cu disponibilitatea. Flexibilitatea înseamnă că poți alege când lucrezi în anumite limite, de pildă să pleci mai devreme și să compensezi seara. Disponibilitatea înseamnă că ești mereu prins în reguli ale altora. Când contractul nu face distincția, apar epuizarea și conflictele despre ore neplătite.
Un lucru practic: ține o evidență proprie a orelor lucrate, cât de sumară. Un caiet sau o foaie de calcul în care notezi când ai început, când ai încheiat și ce ai făcut te ajută dacă apare vreodată o neînțelegere despre ore suplimentare. Nu e dovadă de neîncredere, ci o obișnuință de ordine, la fel cum păstrezi un bon după o cumpărătură mai importantă.
Pentru o privire de ansamblu asupra temelor de dreptul muncii, de la concedii la încetarea contractului, poți răsfoi materialele de pe site-ul lor, care adună explicații despre ITM, litigii și drepturile angajatului. Nu e un înlocuitor pentru un avocat, dar ajută la formularea întrebărilor potrivite.
Varianta mixtă și modificarea contractului
Tot mai multe firme aleg un model hibrid: câteva zile la birou, restul de acasă. Din punct de vedere juridic, important este ca acest model să fie consemnat. O înțelegere verbală între tine și șef poate funcționa cât timp relația e bună, dar nu te apără când se schimbă șeful sau politica firmei.
Dacă angajatorul propune o schimbare, cere propunerea în scris, citește cu calm și nu semna pe loc. Întreabă ce se modifică exact: locul, programul, salariul, atribuțiile. Dacă nu ești de acord, ai dreptul să spui nu, deși este bine să afli care sunt consecințele posibile în situația ta concretă, de la un jurist sau de la reprezentantul angajaților.
La rândul lor, angajatorii au interesul să formuleze clar, pentru că ambiguitatea le poate aduce probleme la un control sau într-un litigiu. Mai simplu spus, claritatea ajută pe toată lumea. Iar o modificare făcută printr-un act adițional, semnat de ambele părți, rămâne cea mai sigură formă.
Dacă rămâi cu un dubiu după toate acestea, ai la îndemână mai multe uși: departamentul de resurse umane, reprezentantul sindicatului sau al angajaților, dacă există, un avocat specializat în dreptul muncii sau inspectoratul teritorial de muncă. Începe de la cea mai apropiată și apropie-te treptat, nu invers. O conversație calmă rezolvă multe, iar un document clar rezolvă restul.
Ce faci de mâine
Scoate contractul din sertar sau din e-mail și citește-l ca și cum ar fi al altcuiva. Subliniază locul muncii, programul, salariul și orice mențiune despre echipamente. Dacă ceva lipsește, pune o întrebare scrisă departamentului de resurse umane, nu doar o remarcă pe hol.
Apoi hotărăște ce ți se potrivește: birou, telemuncă sau o combinație. Nu există un model bun pentru toți. Există doar modelul pe care ți-l poți permite, care se potrivește vieții tale și pe care îl găsești scris, clar, într-un act semnat de ambele părți.
Exclusiv
Toamna la noi în casă: mici mutări care schimbă totul
Într-o seară de octombrie, cineva dintre noi observă că geamul pare mai rece decât ieri, că lumina de la șase după-amiaza e galbenă și oblică, iar canapeaua e încă îmbrăcată în pernele subțiri de vară. Ceva trebuie schimbat, nu mult, doar atât cât să simțim că locuința ține pasul cu anotimpul. Ne place să credem că nu e nevoie de bani mulți sau de o renovare. De obicei sunt câteva gesturi mici, făcute într-un weekend, care transformă o casă obosită de căldură într-un loc în care ne vine să rămânem. Iată ce facem noi, an de an, și ce am învățat din greșelile de până acum.
Începem cu lumina, nu cu obiectele
Dacă ar fi să alegem un singur lucru de schimbat toamna, am alege lumina. Vara trăim cu geamurile pline de soare până seara, iar becurile abia se aprind. Din octombrie, la cinci și jumătate e deja întuneric, iar lumina de tavan, rece și puternică, face camera să semene cu o sală de așteptare. Prima mutare este deci să oprim becul central cât mai des și să aprindem lumini joase, în jurul zonelor în care stăm.
O lampă de masă lângă canapea, una pe un raft și un șir de lumini mici lângă fereastră schimbă tot decorul. Temperatura culorii contează: o nuanță caldă, aproape galbenă, e mai prietenoasă decât una albă, tăioasă. Am greșit și noi, odată, cumpărând becuri „cu aspect curat”, fiindcă ne imaginam că arată modern; seara, în sufragerie, parcă eram la o clinică.
Mai e și trucul perdelelor. Cele din vară, ușoare și transparente, lasă să treacă frigul de la geam și îți iau senzația de intimitate când se întunecă. O pereche de draperii mai groase, în culori calde, pe care le tragem seara, fac camera mai caldă și, vizual, mai mică, în sensul bun al cuvântului.
Textilele: moi, groase, la îndemână
Toamna se vede în textile. Pledul de lână lăsat peste brațul fotoliului nu este doar decor; este o invitație. Perne cu huse din bumbac gros, din catifea sau din in tricotat înlocuiesc husele subțiri din vară și schimbă imediat aspectul canapelei. Un covor mic așezat în fața canapelei, acolo unde ne punem picioarele seara, ne-a salvat mulți ani de zile de podeaua rece.
Ne place să păstrăm paleta simplă: două culori de bază și una de accent. Anul acesta, de pildă, avem gri-cald și crem, cu un roșu ars pentru câteva perne. Fără regulă strictă, ci doar ca să evităm senzația de debara în care s-au adunat toate lucrurile primite de-a lungul timpului. Ce nu se potrivește, mutăm într-o cutie, nu aruncăm, și revedem peste un an.
O mică observație personală: cele mai folosite textile sunt întotdeauna cele care se spală ușor. Frumusețea unui pled de lână se pierde când nu îndrăznim să-l atingem de teama petelor. Alegem materiale care suportă o cană vărsată și un copil care sare pe canapea; restul rămân pentru oaspeți.
Bucătăria și baia primesc grija lor
Casa se simte cu adevărat toamna în bucătărie, unde pornesc iar cuptorul și oalele mari. Facem ordine pe blat: scoatem ce nu mai folosim vara (storcătorul, pahare înalte pentru limonade) și aducem la îndemână oalele pentru ciorbe, formele pentru copt, cănile mari. Un coș cu mere pe masă, ceapa și usturoiul în borcane de sticlă, un prosop gros lângă aragaz fac loc de bucurie, fără să cumpărăm nimic nou.
În baie, lucrurile sunt mai tehnice, dar la fel de simple. Schimbăm covorașul subțire cu unul mai gros, aducem prosoape mai pufoase, scoatem la vedere un săpun cu miros mai dens. Verificăm și dacă fereastra mică se închide ca lumea, fiindcă aici se formează cel mai repede condensul și, odată cu el, pata de mucegai din colț.
Pentru cine vrea să-și împrumute idei, merită răsfoite și parteneriate editoriale despre casă, unde se strâng sugestii despre bucătărie, baie și organizare. Noi le citim cu creionul în mână, notăm ce se potrivește casei noastre și lăsăm restul deoparte.
Ordinea de toamnă: ce scoatem, ce ascundem
Fiecare schimbare de sezon e un bun prilej de triere. Hainele de vară merg în cutii sub pat, cele groase ies din dulapurile de pe balcon, iar pe hol apar ghetele și umbrelele. Cinstit vorbind, pe hol se strânge cel mai mult haos în octombrie: geci, căciuli, eșarfe, încălțăminte udă. O etajeră mică pentru pantofi și un set de cuiere solide îi salvează pe toți de dimineața de alergat prin casă după o mănușă lipsă.
Facem ordine și printre lucrurile din sertare. Încărcătoarele care nu se mai potrivesc la nimic, lumânările pe jumătate arse, borcanele fără capac. Ne ajută o regulă pe care am prins-o de la o prietenă: dacă nu l-am folosit în ultimul an și nu e un obiect cu valoare sentimentală, pleacă. Nu o respectăm mereu, desigur, dar ne apropiem de ea.
Merită să fixăm și un colț de „așteptare” pentru lucrurile de reparat: o cutie în care punem tot ce are nevoie de un șurub, o lipitură sau un meșter. O dată pe lună, în prima sâmbătă, ne ocupăm de ea. Fără cutia asta, micile defecte se adună pe holuri, în bucătărie, în birou, și strică impresia de casă îngrijită.
Frigul care intră pe unde nu te aștepți
Înainte să ne apucăm de decor, facem un tur al casei cu o lumânare aprinsă și cu mâna pe ramele ferestrelor. Unde flacăra tremură sau mâna simte un fir de aer rece, avem o scurgere. Garnituri uscate la geamuri, un prag prea ridicat la ușa de balcon, un spațiu la tocul ușii de la intrare. Reparațiile sunt ieftine, iar diferența se simte în prima seară, când caloriferul nu mai luptă în zadar.
Ne ajută și o idee pe care am ținut-o mult timp la sertar: să nu acoperim caloriferele cu mobilă sau cu draperii lungi. Pare confortabil să punem canapeaua lipită de perete, chiar peste calorifer, dar căldura rămâne blocată în spatele ei, iar camera se încălzește greu. Mutăm piesele cu douăzeci de centimetri și vedem imediat cum se schimbă aerul din cameră.
Plantele și caloriferele: o prietenie care cere atenție
Cei care avem plante în casă știm cum e: toată vara au crescut fericite, iar în octombrie încep să se plângă. Frunze îngălbenite, vârfuri uscate, o plantă care aruncă o frunză după alta fără motiv clar. Căldura uscată din sezonul rece schimbă mult regulile, iar noi, obișnuiți cu rutina de vară, continuăm să le tratăm la fel.
Am învățat câte ceva din greșelile noastre și din plantele din casă când pornesc caloriferele, unde se explică, pe înțelesul oricui, de ce un ficus bine îngrijit poate arăta atât de obosit într-o singură săptămână. Nu e vorba de neglijență, ci de schimbarea bruscă a aerului din jur.
Din experiența noastră, câteva gesturi ajută: mutăm plantele la distanță de calorifer, evităm curenții reci de la geam, udăm mai rar, dar cu atenție, și observăm ce face fiecare în parte. Una mai sensibilă o ținem într-o cameră mai răcoroasă. Nu există o rețetă universală, există doar observație zilnică și puțină răbdare.
Mai adăugăm ceva despre ritmul nostru de toamnă. Spre deosebire de primăvară, când vrem să aruncăm și să luăm totul de la capăt, toamna ne dorim ca lucrurile să rămână, să dureze, să ne țină de cald. De aceea alegem obiecte care îmbătrânesc frumos: lemn, ceramică, lână, sticlă groasă. Un vas vechi care ține crengi uscate, o ladă de lemn folosită drept măsuță, un set de căni de lut primite cadou și purtate cu mândrie ne spun mai mult decât orice piesă nouă și lucioasă.
Nu urmărim o culoare anume a anului și nu schimbăm tot ce avem, pentru că am observat că, după câteva săptămâni, locuința devine impersonală. Preferăm să adăugăm câte un strat nou, ca la îmbrăcat: un pled în plus, o lampă în plus, o carte lăsată pe masă, deschisă, ca și cum cineva ar fi plecat doar pentru o clipă.
Mirosul și sunetul casei
Un ultim strat, mai discret, este cel al simțurilor. Casa are un miros al ei, iar toamna merită să fie unul cald: de scorțișoară, de pâine coaptă, de lemn. Nu vorbim de odorizante puternice, ci de lucruri firești: o tavă de mere coapte, o fiertură de portocală cu condimente, o lumânare aprinsă o jumătate de oră înainte de masă. Aerisim în continuare, chiar dacă afară e frig, câteva minute dimineața și seara.
Și sunetul contează. Vara, ferestrele deschise aduc strada în casă; toamna, închise, lasă loc liniștii. Ne place să punem muzică mică, fie un disc, fie o radio de seară, și să lăsăm televizorul oprit cel puțin o oră pe zi. Casa se simte altfel când nu mai e doar un fundal pentru ecrane.
Weekendul acesta alegem un singur lucru, nu zece: mutăm lămpile, schimbăm husele de la perne sau facem ordine pe hol. Un gest mic, făcut cu plăcere, face mai mult decât o listă imensă pe care nu o termină nimeni. Restul vine pe parcurs, odată cu frigul.
Exclusiv
Duminica seara, douăzeci de minute care ne schimbă săptămâna
Am observat, între prietene, că luni dimineața nu începe în ziua de luni. Începe duminică seara, în clipa în care ne dăm seama că nu avem nimic pregătit și că toate cele nouă lucruri amânate se vor suprapune. Pe unele ne apucă o neliniște vagă, pe altele o oboseală anticipată. Nouă ne-a ajutat un obicei foarte mic: douăzeci de minute, cu un caiet și un ceai, în care punem săptămâna în ordine. Nu e o metodă revoluționară, dar a schimbat tonul zilelor care urmează.
De ce duminica, și nu luni dimineața
Am încercat și varianta de luni dimineața, desigur. Nu funcționează prea bine, pentru că în acel moment ești deja în goană: copiii se pregătesc de școală, e nevoie de cafea, mesajele de la serviciu se adună. Planificarea făcută sub presiune seamănă cu citirea unui ghid în timp ce conduci.
Duminica seara, în schimb, ai o fereastră rară. Weekendul e pe sfârșite, ritmul scade, iar mintea e încă destul de liniștită ca să vadă ansamblul. Nu e nevoie să faci planuri ambițioase; e suficient să te uiți la calendar și să te întrebi ce ne așteaptă.
Obiceiul nostru e simplu. Ne așezăm într-un colț al casei care nu e legat de muncă, punem telefonul cu ecranul în jos și ne luăm douăzeci de minute. Pe prima pagină a săptămânii scriem trei lucruri care chiar trebuie făcute, nu douăzeci, și două lucruri pe care ni le dorim doar pentru noi. Doar atât.
Un detaliu care contează: scriem de mână. Am încercat și în telefon, dar acolo notificările te trag în alte direcții după trei secunde. Pe hârtie, ai doar foaia și gândul tău. Iar foaia rămâne pe frigider sau pe birou, la vedere, deci nu o uităm într-un dosar digital.
Aparent e prea puțin, dar tocmai de aceea ține. Un sistem prea ambițios se abandonează în a doua săptămână. Unul care cere douăzeci de minute și o foaie de hârtie rezistă, pentru că nu cere nimic eroic.
Ce punem pe foaie și ce lăsăm pe dinafară
Aici se află partea delicată. Tentația este să scrii tot: bunele intenții, sporturile, curățenia generală, telefoanele de dat, programările. Foaia devine o listă imposibilă, iar în loc să ne calmeze, ne apasă. Noi am învățat să separăm trei tipuri de lucruri.
Primul tip sunt angajamentele fixe: ședințe, întâlniri, ore de școală, programări la medic. Ele au deja loc în calendar, deci doar le copiem într-un singur loc, ca să le vedem împreună. Al doilea tip sunt sarcinile flexibile, care trebuie făcute în cursul săptămânii, dar nu într-o oră anume. Al treilea tip sunt dorințele, mici gesturi de grijă față de noi: o plimbare, o carte, un telefon către o prietenă.
Ce lăsăm pe dinafară? Tot ce nu are un termen real și nu ne deranjează dacă mai așteaptă. Dulapul de aranjat, pozele de sortat, sertarul cu cabluri vor fi mereu acolo. Le trecem pe o altă foaie, o listă a lucrurilor de făcut cândva, și o deschidem doar când avem un weekend liber și chef.
Pentru cine caută un cadru mai detaliat, găsește la organizarea săptămânii pentru femei ocupate idei care se pot adapta după ritmul fiecăreia, de la așezarea sarcinilor până la gestionarea timpului liber. Nu toate se potrivesc tuturor, dar merită să alegi două-trei și să le încerci.
Cum arată o săptămână cu loc de respirat
Cel mai important lucru pe care l-am învățat este să lăsăm spații goale. O săptămână în care fiecare oră este ocupată nu are loc pentru nimic neprevăzut, iar neprevăzutul vine mereu: un copil răcit, o mașină care nu pornește, o colegă care are nevoie de ajutor. Dacă nu ai spațiu, orice imprevizibil dărâmă tot restul.
De aceea, în fiecare zi încercăm să lăsăm o oră liberă, necomplicată, fără obligații. Poate fi dimineața devreme, înainte să se trezească casa, sau seara, după ce s-au culcat copiii. Nu o umplem cu nimic. Dacă apare ceva urgent, ora aceea absoarbe șocul. Dacă nu, o folosim pentru o discuție liniștită cu propriile gânduri sau pentru nimic. Uneori, nimicul e tocmai ce ne trebuie.
Mai facem ceva: grupăm sarcinile similare. Toate telefoanele într-un singur interval, toate treburile din oraș într-o singură ieșire, toate mesajele de serviciu într-un singur bloc. Pare un truc banal, dar economisește enorm din energia pe care o pierzi trecând de la o activitate la alta.
Mesele merită și ele o clipă de atenție. Nu vorbim de meniuri elaborate, ci de o idee generală: ce gătim de două ori, ce mâncăm repede, în ce seară comandăm. Simplul fapt că știm încă de duminică ce urmează la cină elimină întrebarea de la șase seara, cea mai obositoare a zilei.
La final, ne uităm să vedem dacă săptămâna are măcar două seri libere. Dacă nu, mutăm ceva. Seara liberă nu e răsfăț, e un mod de a ne asigura că nu ajungem vineri epuizate.
Prietenii, familia și timpul care se evaporă
O parte din ce ne obosește nu vine de la munca propriu-zisă, ci de la a spune da la prea multe lucruri. Invitații, cereri, favoruri, mici obligații sociale. Și pe cele mai multe le facem cu drag, dar fără să ne întrebăm ce nu mai facem din cauza lor.
Am început să ne uităm la calendar înainte să răspundem. Nu spunem nu pe loc, dar nici da; spunem că ne uităm și revenim. Această pauză de câteva ore ne-a scutit de multe seri în care participam fizic, dar cu mintea la ce nu apucasem să facem.
Când ținem la o relație, o trecem în planul săptămânii, ca orice altceva. Un telefon de o oră cu o prietenă din alt oraș, o cafea cu mama, o plimbare în doi. Ni se pare ciudat să programezi prietenia, dar altfel se amână de la o săptămână la alta, până când se răcesc lucrurile. Programarea nu face relația artificială, doar o apără de haosul zilnic.
Cu colegii, regula e asemănătoare. O întâlnire care s-ar fi putut rezolva printr-un mesaj bine scris ne fură o dimineață întreagă. Am început să întrebăm, politicos, dacă e nevoie să ne vedem sau dacă putem clarifica totul în scris. De cele mai multe ori, colegii au răsuflat ușurați.
Și un lucru nespectaculos, dar real: spunem celor din casă ce avem în plan. Când toți știu că miercuri seara ne întâlnim cu o prietenă, nimeni nu mai e surprins, iar sentimentul de vinovăție dispare. Transparența simplifică multe.
Timpul pentru tine nu e un lux
Dintre toate cele trei lucruri pe care le notăm pentru noi, cel mai greu e să le și facem. Mintea ne spune că sunt secundare, că mai întâi vin ceilalți și abia apoi noi. Numai că, dacă nu avem grijă de energia noastră, ceilalți primesc o variantă obosită și iritabilă.
Am început cu gesturi extrem de mici. Un sfert de oră de citit înainte de culcare, un duș mai lung, o plimbare până la brutărie fără telefon. Cu timpul, au apărut obiceiuri mai mari, dar nu le-am forțat. Mai bine un gest mic ținut regulat decât unul mare făcut o singură dată.
Ajută mult și un cadru mai larg despre echilibrul dintre muncă și viața personală. Cine vrea să citească pe larg găsește pe lifestyle pentru femei active subiecte despre carieră, îngrijire și relații, într-un ton fără grandilocvență, scrise pentru viața de zi cu zi. Eu am reținut de acolo mai ales ideea că nu trebuie să fii perfectă ca să fii bine.
Un lucru pe care ni l-am spus și nouă: odihna nu se câștigă. Nu trebuie să termini toate sarcinile ca să ai voie să te așezi. Este o regulă care ne-a luat ani să o credem, dar când am început s-o aplicăm, săptămânile au devenit mai ușoare.
Când planul se strică, și se strică
Nicio săptămână nu iese cum a fost scrisă. Marțea apare o urgență, joia se anulează o ședință, sâmbăta plouă și planul de excursie cade. Primul an am luat fiecare abatere ca pe o dovadă că sistemul nu funcționează. Acum o vedem ca pe o parte din joc.
Când ceva se strică, ne uităm la lista celor trei lucruri esențiale și ne întrebăm: ce rămâne cu adevărat important? De obicei, jumătate din ce părea urgent se poate muta fără consecințe. Restul se face, dar fără panică.
Dacă simțim că rămânem în urmă mai multe zile la rând, nu dublăm efortul. Tăiem. Renunțăm la ceva de pe listă, fără regrete, fiindcă o listă mai scurtă făcută cu calm valorează mai mult decât una completă făcută cu nervi.
Ce poți încerca duminica viitoare
Dacă vrei să încerci, nu cumpăra caiete scumpe și nu descărca aplicații noi. Ia o foaie, pune ceasul pe douăzeci de minute și scrie trei lucruri importante și două pentru tine. Copiază angajamentele fixe și lasă o oră liberă pe zi.
După o lună, uită-te înapoi și vezi ce a rămas. Poate vei păstra tot, poate doar o parte. Important e că vei avea un obicei construit de tine, pe măsura vieții tale, nu împrumutat de la nimeni.
-
Afaceriacum 9 ani(P) Pinocchio și Veverița Zuby la Shopping City Râmnicu Vâlcea
-
Știri din județacum 9 aniGarniturile moto: componente esentiale pentru functionarea motorului unei motociclete
-
Socialacum 4 ani3 soluții pentru a scăpa de ROBOR
-
Exclusivacum 3 aniFostul șef al SERVICIULUI ARME, EXPLOZIVI ŞI SUBSTANŢE PERICULOASE (si fost sef al Serviciului Judeţean Anticorupţie Prahova) s-a pensionat și duce viață de „boier”/Efectul de domino sau o reacție în lanț – Ziarul Incisiv de Prahova
-
Afaceriacum 9 aniUn NOU magazin Annabella pe strada Maior V. Popescu din Ramnicu Valcea
-
Știri din județacum 6 ani
#Reset Plastic!
-
Exclusivacum 8 aniSOLICITĂM PUBLIC DR. KISS CSABA SĂ NU SE ASCUNDĂ ȘI SĂ RĂSPUNDĂ PERTINENT CERERII ADRESATE DE ZIARUL INCISIV DE PRAHOVA!
-
Exclusivacum 8 aniOPINIE/SRI, MJ, CSM, IJ si ICCJ – grup infracțional organizat

