În contextul unor fenomene meteorologice extreme din ce în ce mai frecvente, construcțiile sustenabile devin treptat o temă centrală pentru managementul riscurilor, reziliența teritorială și conservarea valorii economice și a activelor — depășind sfera performanței de mediu.

Ediția 2026 a Barometrului Construcțiilor Sustenabile, publicat de Observatorul pentru Construcții Sustenabile al Saint-Gobain, evidențiază totuși o discrepanță persistentă: deși actorii financiari recunosc importanța adaptării și a rezilienței mediului construit, integrarea acestora în deciziile de investiții, finanțare și asigurare rămâne limitată, din cauza beneficiilor insuficient demonstrate.

Băncile și asiguratorii: un nivel consistent, dar incomplet de conștientizare

Pentru prima dată de la lansarea sa în 2023, Barometrul Construcțiilor Sustenabile include un studiu calitativ internațional, axat pe adaptare și reziliență, realizat în rândul celor care activează în sectorul financiar – bănci comerciale, bănci de dezvoltare și asiguratori.

Această nouă componentă completează sondajul cantitativ internațional realizat anual (4.800 de actori implicați și 30.000 de cetățeni din 30 de țări).

Rezultatele arată că adaptarea la schimbările climatice și reziliența câștigă teren peste tot: atât în rândul actorilor financiari, cât și al celorlalți factori implicați (26% dintre mențiuni, în creștere cu 5 puncte față de 2025, după un avans deja semnificativ în anul precedent) și al cetățenilor intervievați.

Aceste dimensiuni se referă la capacitatea clădirilor și infrastructurii de a face față riscurilor climatice, de a absorbi șocurile și de a-și păstra valoarea în timp. Cu toate acestea, ele întâmpină încă dificultăți în a deveni criterii de structură în modelele economice și rămân greu de transpus operațional în deciziile privind creditarea sau alocarea capitalului.

Obstacolul principal: lipsa unei rentabilități demonstrate a investiției

Toți actorii consultați în cadrul Barometrului sugerează aceeași explicație: necesitatea de a demonstra clar rentabilitatea investițiilor în proiecte de adaptare și reziliență.

Spre deosebire de reducerea emisiilor de CO₂, care beneficiază de indicatori larg standardizați, reziliența se bazează pe beneficii pe termen lung, tratate probabilistic și adesea indirecte: reducerea pierderilor viitoare, continuitatea activității și conservarea valorii activelor.

Ca urmare, costurilor imediate și vizibile, uneori semnificative, le sunt contrapuse beneficii mai difuze, care sunt încă insuficient integrate în modelele financiare și de asigurare.

Transformarea rezilienței într-un atu economic

Pentru a accelera transformarea sectorului și tranziția către construcții sustenabile, este acum urgent ca reziliența să fie transformată într-un motor al performanței economice, al competitivității și al reducerii riscurilor.

Barometrul arată că 47% dintre actorii implicați consideră că domeniul construcțiilor sustenabile creează mai multă valoare decât construcțiile tradiționale — o evaluare care rămâne totuși prea fragilă, în special în Europa și regiunea Asia-Pacific.

În plus, trei pârghii cheie se conturează pentru a consolida sprijinul celor mai reticenți respondenți (6% dintre actorii implicați) în vederea continuării dinamicii în construcțiile sustenabile:

• concretizarea beneficiilor;
• garantarea performanței reale pentru utilizatori;
• demonstrarea competitivității economice a soluțiilor.

Instituțiile financiare joacă un rol esențial 

În acest context, băncile și asiguratorii ocupă o poziție strategică: prin integrarea mai sistematică a aspectelor legate de adaptare și reziliență în procesele lor decizionale, pot juca un rol decisiv în trecerea de la o simplă ambiție comună la transformarea la scară largă a sectorului construcțiilor.

Acest lucru necesită progrese pe mai multe planuri:

• dezvoltarea unor repere și standarde mai operaționale;
• o mai bună transpunere financiară a riscurilor fizice;
• structurarea unor instrumente financiare adaptate;
• integrarea mai sistematică a rezilienței în evaluarea proiectelor și a portofoliilor.

Percepția domeniului construcțiilor sustenabile în România

Unul dintre rezultatele relevante pentru România evidențiază un nivel ridicat de familiaritate cu conceptul de construcții sustenabile printre actorii din sector. La nivel global, gradul de familiarizare cu acest concept s-a stabilizat în 2026: 67% dintre părțile interesate declară că înțeleg în mod clar ce presupune, iar 94% au auzit cel puțin o dată de construcțiile sustenabile. În acest context, România se remarcă printr-un nivel de informare semnificativ, 86% dintre respondenții din domeniu declarând că sunt familiarizați cu acest concept, comparativ cu media europeană de 69%. 

Nivelul de familiarizare cu construcțiile sustenabile este ridicat în România și în rândul populației generale, unde 65% dintre respondenți declară că sunt familiarizați cu acest concept. Prin comparație, nivelul mediu global e de 39%, cel european e de 33%, în timp ce în alte piețe europene, precum Republica Cehă, acest procent scade la doar 14%, evidențiind un decalaj major de informare la nivel regional.

În ciuda unui nivel ridicat de familiarizare cu conceptul de construcții sustenabile, respondenții români care au o legătură cu domeniul au o înțelegere mai scăzută a elementelor concrete care definesc acest concept, comparativ cu media europeană. Doar 44% asociază construcțiile sustenabile cu reducerea amprentei de carbon a clădirilor, față de 69% la nivel european. Diferențe semnificative se observă și în cazul altor practici esențiale: utilizarea materialelor locale (31% vs. 56%), prioritizarea renovării clădirilor existente (31% vs. 59%), reutilizarea materialelor (39% vs. 69%) și reciclarea acestora (34% vs. 67%). Aceste decalaje indică o nevoie clară de aprofundare a înțelegerii operaționale a sustenabilității în sectorul construcțiilor din România.

Publicul din România manifestă un nivel ridicat de susținere pentru dezvoltarea construcțiilor sustenabile. Astfel, 72% dintre respondenți consideră că a construi mai sustenabil reprezintă o prioritate clară, comparativ cu 63% la nivel global. Acest rezultat indică un nivel puternic de așteptare din partea populației și poziționează România printre piețele în care presiunea publică poate accelera adoptarea practicilor sustenabile în sectorul construcțiilor.

În ansamblu, datele pentru România arată că piața locală beneficiază de un context favorabil: interesul public este puternic, iar gradul de familiarizare cu tema este ridicat. Următoarea etapă pentru accelerarea transformării sectorului este însă consolidarea înțelegerii concrete a ceea ce presupun, în practică, construcțiile sustenabile.

Cea de-a 4-a ediție completă a Barometrului Construcțiilor Sustenabile este disponibilă pe saint-gobain.com. De reținut că este necesară completarea unui formular scurt pentru a accesa versiunea integrală.

Interesul pentru locuințe eficiente energetic crește vizibil, dar decizia finală rămâne blocată de percepția costului inițial.

Datele indică, însă, o schimbare de mentalitate. În timp ce studiile internaționale arată că doar o treime dintre proiectele de construcții sustenabile ajung să fie implementate, în România există deja comunități care trăiesc de peste un deceniu beneficiile reale ale locuirii verzi.

Piața rezidențială din România intră într-o etapă de maturizare în care criteriul dominant începe să se schimbe: de la „cât costă casa” la „cât costă să trăiești în ea.”

Tot mai mulți români încep să înțeleagă impactul direct al eficienței energetice asupra bugetului personal. Un studiu recent arată că 77% dintre proprietari au investit deja în ultimii ani în măsuri de eficiență energetică, principalul motiv fiind reducerea costurilor lunare.

În paralel, 80% dintre români evaluează o locuință, în funcție de costurile de întreținere, nu doar de prețul de achiziție, iar eficiența energetică a devenit un criteriu esențial pentru două treimi dintre cumpărători. Această schimbare de perspectivă vine pe fondul unei realități dure: fondul locativ din România este în mare parte învechit, cu aproximativ 70% dintre clădiri construite înainte de 1990, la standarde energetice scăzute. Practic, majoritatea locuințelor existente sunt ineficiente și costisitoare pe termen lung.

În acest context, diferența dintre locuințele tradiționale și cele eficiente energetic devine din ce în ce mai vizibilă în cifre concrete. Datele din piață arată că o locuință eficientă poate reduce consumul de energie chiar și cu până la 90% față de una convențională, ceea ce înseamnă economii anuale de ordinul miilor de euro. 

Cu toate acestea, bariera psihologică rămâne puternică. Peste 70% dintre români nu intenționează să investească în sisteme moderne de încălzire, principalul motiv fiind costul inițial ridicat. Cu alte cuvinte, piața înțelege beneficiile, dar ezită în fața investiției.

Aici apare ruptura reală dintre intenție și acțiune.

În acest peisaj, dezvoltatori, precum Ecovillas, vin cu un model care mută discuția din zona teoretică în cea practică. Activă pe piață din 2014, cu sute de locuințe construite și livrate deja, compania este prima din România care a construit comunități bazate pe eficiență energetică și mentenanță minimă, folosind tehnologii precum pompe de căldură geotermale, ventilație cu recuperare de căldură și materiale fără emisii toxice.

“În unele cazuri, diferența de costuri de operare poate depăși 2.000 de euro pe an, iar pe termen mediu investiția inițială, mai mare cu 10–20% , începe să se amortizeze rapid”, afirmă reprezentanții Ecovillas.

Conceptul promovat de Ecovillas – „effortless maintenance living” – mută accentul de pe ideea de „eco” ca sacrificiu sau cost suplimentar, către ideea de timp câștigat și predictibilitate. Rezultatul nu este doar unul de mediu, ci unul economic: costuri de întreținere reduse și o predictibilitate a cheltuielilor pe termen lung, într-un context în care prețurile la energie au devenit volatile.

Ecovillas anunță planuri de dezvoltare de peste 50.000 de metri pătrați de locuințe în următorii ani, într-un efort care nu vizează doar extinderea, ci și educarea pieței.

„După 10 ani, putem vorbi despre sustenabilitate în termeni concreți, nu teoretici. Pentru clienții noștri, acest concept s-a tradus în costuri predictibile, autonomie și o calitate a vieții care nu depinde de fluctuațiile pieței energetice”, declară reprezentanții Ecovillas.

Exemplele concrete arată că, într-o locuință eficientă, consumul este mai redus decât într-o casă standard, deci chiar și în condiții de creștere a prețurilor la energie, acest lucru reduce impactul scumpirilor asupra bugetului familiei. 

De exemplu, la o casă eficientă după standarde nZEB, de 134 mp utili, consumul mediu anual calculat pentru o familie cu 4 membrii – în care e asigurată încălzirea, răcirea locuinței, sistem de ventilație cu recuperare și apa caldă menajeră – este în jur de 4.500 kWh/an, ceea ce înseamnă un cost mediu de 5600 lei/an. În cazul unei case încălzită cu centrală pe gaz, cu tâmplărie obișnuită și fără izolație eficientă, costul poate ajunge la circa 10.000 lei/an. La o casă mai veche, diferențele pot fi mai mari.

În esență, schimbarea este deja în curs: românii nu mai cumpără doar metri pătrați, ci încep să cumpere costuri viitoare mai mici. Iar în momentul în care educația economică va ajunge din urmă interesul, locuințele verzi nu vor mai fi o alternativă, ci noul standard.

Ce modele de maiouri damă se poartă anul acesta?

Dimineața, pe o stradă unde încă se spală trotuarul cu furtunul, vezi cel mai bine ce rămâne din modă după ce trece spectacolul. O fată iese dintr-o cafenea cu un espresso mic în mână, poartă un top simplu, alb, cu bretele late, pantaloni largi și o pereche de balerini fără niciun chef de dramă. Nu întoarce nimeni capul pentru că e stridentă. Îl întorc pentru că totul pare firesc, bine pus la punct, fără să pară muncit.

Aici mi se pare că stă povestea anului 2026. Nu în piesele care țipă după atenție, ci în cele care fac treabă bună din prima și lasă restul ținutei să respire. Maioul, piesa pe care mulți ani am tratat-o ori ca lenjerie, ori ca rezervă pentru caniculă, a urcat iar în față. Numai că a făcut-o într-un fel mai matur, mai limpede, mai puțin gălăgios.

Anul acesta se poartă modelele care pot fi purtate ușor, repetat și fără prea multe explicații. Se vede o întoarcere spre linii curate, spre croieli care stau bine pe corp fără să-l strângă, dar și spre mici detalii care schimbă tot: un guler mai deschis, o textură striată, o margine fină de dantelă, o culoare stinsă care face pielea să arate mai bine. Moda, când e în formă, nu complică inutil lucrurile. Le face mai precise.

De ce a revenit maioul în centrul garderobei

Cred că explicația e simplă și deloc spectaculoasă. În ultimii ani, garderoba s-a mutat tot mai mult în zona pieselor versatile. Nu mai cumpărăm doar pentru o poză, mă rog, nu doar pentru asta. Cumpărăm și pentru diminețile grăbite, pentru drumurile între birou și oraș, pentru vacanțele în care nu vrem să cărăm jumătate de dulap.

Maioul răspunde perfect acestei nevoi. Intră sub sacou, merge cu jeanși, stă bine cu fustă satinată, poate fi purtat la plajă și, cu puțină atenție, poate ajunge la cină fără să pară că ai ieșit în grabă. E genul de piesă care nu cere mult, dar schimbă mult. Un fel de om tăcut care ține casa în picioare.

Pe podiumuri și în stilul de stradă se vede clar preferința pentru siluete sportive rafinate, pentru layering inteligent și pentru piese simple, dar bine croite. Asta a împins și maioul înapoi în lumină. Nu ca obiect banal, ci ca piesă de bază cu personalitate.

Ce înseamnă, de fapt, că un model se poartă

Aici merită o mică oprire. Când spunem că un model se poartă anul acesta, nu înseamnă că toate fanele modei au primit același ordin și au ieșit îmbrăcate la fel. Înseamnă mai degrabă că anumite croieli și anumite proporții apar des, funcționează bine împreună și răspund unei stări generale.

Starea de acum e destul de clară. Vrem confort, dar nu ne mai mulțumește confortul neglijent. Vrem feminitate, dar fără decor excesiv. Vrem piese simple, dar simple în sens bun, adică bine desenate, nu plictisitoare. Iar maioul bun exact acolo se așază, între util și rafinat.

Maioul clasic cu bretele late rămâne baza cea mai sigură

Dacă ar fi să aleg modelul care domină discret anul acesta, acela este maioul cu bretele late. Nu are nimic strident, și tocmai asta îl face atât de puternic. Stă bine pe umeri, susține frumos linia bustului și permite purtarea cu sutien obișnuit, ceea ce, să fim sinceri, contează mai mult decât multe teorii de styling.

Varianta cea mai actuală nu este nici foarte mulată, nici foarte largă. Urmează corpul fără să-l fixeze rigid. Materialul ideal este ușor elastic, adesea striat, suficient de gros cât să nu devină transparent la prima lumină serioasă.

Modelul acesta merge excelent în alb, crem, gri melanj, negru și bleumarin închis. Nu pentru că alte culori ar fi interzise, Doamne ferește, ci pentru că tocmai aceste nuanțe lasă croiala să vorbească. Când un top e bine tăiat, nu mai are nevoie de prea mult machiaj cromatic.

În viața reală, acest tip de maiou e probabil cel mai purtabil dintre toate. Îl vezi dimineața cu pantaloni din in, la prânz cu o cămașă descheiată pe deasupra și seara sub un sacou moale. Nu cere adaptări dramatice. Se mută odată cu tine.

Textura rib, acel detaliu mic care schimbă tot

Maiourile din material rib, adică acea textură striată fin, sunt foarte prezente anul acesta și pe bună dreptate. Au ceva disciplinat în ele. Chiar și când croiala e simplă, textura dă impresia de obiect gândit, nu de tricou tăiat la întâmplare.

În plus, rib-ul are un avantaj practic pe care îl apreciază aproape oricine după două purtări. Se așază mai bine pe corp decât jerseul complet neted și rezistă mai bine la ținutele repetate. Nu pare obosit după o singură zi, ceea ce, între noi fie vorba, e rar.

Maioul rib arată foarte bine în ținutele minimaliste de anul acesta, mai ales când este combinat cu pantaloni cu talie înaltă sau cu fuste drepte. Nu are nevoie de bijuterii multe. O pereche de cercei mici, un ceas simplu și, gata, ai rezolvat.

Gulerul rotund adâncit, din nou foarte actual

Unul dintre cele mai vizibile detalii este decolteul rotund, puțin adâncit, genul de linie care deschide frumos clavicula fără să intre în zona prea expusă. E un detaliu subtil, dar schimbă mult expresia întregii ținute. Maioul pare mai feminin, mai lejer și parcă mai scump decât este.

Îmi place modelul acesta pentru că nu încearcă să impresioneze prin forță. Lucrează prin proporție. Dacă bretelele sunt destul de late și linia gâtului e bine desenată, topul capătă imediat acel aer calm și sigur pe el pe care îl vedem tot mai des în 2026.

Se potrivește bine persoanelor care vor o piesă de vară ce nu arată nici sport pur, nici elegant forțat. Cu pantaloni largi din bumbac sau cu o fustă midi fluidă, rezultatul e foarte convingător. Are acel echilibru greu de obținut, între relaxat și atent.

Gulerul tip bateau aduce eleganța aceea fără efort

Dacă anul trecut s-a vorbit mult despre revenirea liniilor inspirate din anii 90, anul acesta ele chiar s-au fixat în garderobă. Gulerul tip bateau, mai lat și mai aproape de baza gâtului, a devenit una dintre cele mai elegante variante pentru topurile simple. Când apare pe un maiou bine croit, efectul este imediat.

Modelul acesta are ceva foarte curat, aproape arhitectural. Pune frumos în valoare clavicula și umerii, dar fără să pară ostentativ. E o feminitate sobră, dacă pot spune așa, una care nu cere validare.

Se vede mai ales în materiale fine, ușor elastice, în nuanțe neutre și pasteluri stinse. Nu este neapărat modelul pe care îl arunci primul în bagajul de mare, dar este, în schimb, modelul care te salvează când vrei să arăți îngrijit fără să porți o bluză propriu-zisă. Cu pantaloni țigaretă sau cu jeanși drepți, face minuni.

Modelele sport, cu influență atletică, rămân puternice

Moda ultimelor sezoane nu s-a despărțit de influența sport. Numai că a rafinat-o. Nu mai vorbim doar despre topuri strict de sală, ci despre piese inspirate din zona atletică, dar suficient de bine desenate încât să poată fi purtate în oraș fără aerul acela de tocmai am ieșit de la bandă.

Aici intră maiourile cu croială racerback, cele cu decolteu mai închis și cele din materiale compacte, elastice, care țin bine forma. Arată excelent sub jachete lejere, cu pantaloni cargo mai curați sau cu fuste simple, fără prea multe artificii. Toată ideea este contrastul controlat.

Un maiou sport reușit nu trebuie să fie plin de logo-uri sau de cusături vizibile. Dimpotrivă. Cele mai actuale modele sunt tocmai cele sobre, aproape severe, în alb optic, negru, gri, verde măsliniu sau maro cacao. Arată bine și nu cer aplauze.

Varianta cu dantelă fină și aer de lenjerie s-a întors, dar mai discret

Da, se poartă și maioul cu detalii de dantelă. Numai că nu în forma teatrală, încărcată, pe care o știm din alte reveniri ale stilului boudoir. Acum dantela apare în margini fine, aproape șoptite, la decolteu sau la tiv. Exact cât să îndulcească topul, nu cât să-l transforme în costum de scenă.

Acest model merge foarte bine în crem, ivoriu, roz pudrat, gri perlat sau negru. Secretul este să păstrezi restul ținutei destul de simplu. Dacă maioul are o margine delicată, pantalonii pot fi drepți, geanta simplă, iar bijuteriile puține. Altfel, riști să împingi totul într-o zonă prea decorativă.

Mie îmi place mai ales pentru serile de vară sau pentru ținutele în care vrei un aer mai moale. Un cardigan fin sau un blazer masculin pe deasupra și totul capătă interes. E o combinație bună tocmai pentru că pune la aceeași masă două energii diferite.

Maioul mulat nu a dispărut, dar s-a civilizat

Au trecut anii în care topul foarte strâmt era purtat doar ca demonstrație de siluetă. În 2026, modelele mulate există încă, însă sunt mai bine temperate. Materialele sunt mai bune, croielile mai curate, iar stilizarea mai inteligentă.

Diferența o face proporția. Dacă maioul este apropiat de corp, atunci partea de jos a ținutei tinde să fie mai relaxată: pantaloni largi, jeanși drepți, fuste care nu lipesc complet de corp. Tocmai acest joc între aproape și lejer face ținuta actuală. Când totul e mulat, efectul e deja vechi.

De aceea, maioul body-hugging merge bine mai ales dacă are o textură bună și o culoare calmă. Negrul, maro închis, albul cald și griul funcționează excelent. Nu ai nevoie de mai mult. Chiar nu.

Modelele ușor lejere câștigă teren pentru ținutele de zi

Pe de altă parte, anul acesta se poartă și maiourile care nu urmăresc perfect corpul. Nu vorbesc despre cele foarte largi, de plajă, ci despre modelele care cad drept, au o mică rezervă de aer și dau senzația de libertate. Sunt perfecte pentru zilele călduroase și pentru garderoba de vacanță.

Aceste modele merg minunat cu pantaloni scurți din in, fuste lungi simple sau jeanși relaxați. Au un aer ușor boem, dar dacă sunt bine finisate nu cad în neglijență. Diferența stă, ca de obicei, în material și în tiv.

Dacă vrei o ținută care să arate bine fără prea mult efort, aici merită să te uiți. Un top ușor lejer, într-o nuanță de unt, nisip, alb murdar sau kaki pal, poate face mai mult decât un model complicat care cere restul garderobei să se încline în fața lui.

Culorile care se văd cel mai des anul acesta

În jurul maiourilor se simte clar o preferință pentru culori ușor de integrat. Albul rămâne lider, evident, dar nu orice alb. Se caută mult albul moale, lapte, crem, untos, nuanța aceea care nu taie brutal ținuta și nu te obligă să pari prea aranjată.

Negrul continuă să fie puternic, mai ales pe modelele sport sau pe cele cu guler bine desenat. Apoi vin griul melanj, bejul rece, maroul cacao, bleumarinul și verdele stins. În zona mai delicată apar rozul pal și nuanțele pudrate, mai ales pe modelele cu dantelă fină.

Ce se vede mai puțin? Culorile foarte acide, neonul, imprimeurile agresive, contrastele prea tari pe o piesă atât de simplă. Nu spun că nu există deloc. Doar că nu ele definesc anul acesta.

Lungimea contează mai mult decât pare la prima vedere

Poate părea un detaliu minor, dar nu este. Lungimea maioului schimbă radical felul în care arată o ținută. Anul acesta, modelele foarte scurte există, însă nu domină. Vedem mai degrabă lungimi normale sau ușor scurtate, care se opresc într-un punct prietenos cu talia înaltă.

Motivul este simplu. Pantalonii și fustele cu talie medie sau înaltă sunt foarte prezenți, iar topurile care se întâlnesc firesc cu ele arată cel mai bine. Nici prea lungi, ca să adune material inutil, nici prea scurte, ca să pară neterminate.

Dacă un maiou se oprește exact unde trebuie, silueta capătă ordine. Și ordinea, în modă, e uneori mai seducătoare decât efectul wow.

Ce materiale merită atenție reală

Aici, sincer, se face diferența dintre o piesă iubită și una abandonată după trei purtări. Bumbacul bun, cu un procent mic de elastan, rămâne una dintre cele mai bune opțiuni. Se simte bine pe piele, se spală decent și își păstrează forma dacă e lucrat cum trebuie.

Rib-ul din bumbac este, probabil, campionul anului. Apoi vin amestecurile cu modal, viscoză bună sau jersey compact, care dau un aspect mai fluid. Pentru modelele mai elegante se văd și materiale fine, aproape mătăsoase, dar acestea cer mai multă grijă.

Ce aș evita? Țesăturile prea subțiri, foarte transparente, care se răsucesc după spălare sau se lipesc ciudat de corp. Un maiou bun trebuie să aibă o anumită demnitate a materialului. Sună pretențios, dar exact asta caută lumea acum.

Cum alegi modelul potrivit pentru silueta ta fără să te complici

Aici aș lăsa puțin deoparte regulile rigide. Nu cred foarte mult în teoriile care împart femeile în forme geometrice și apoi le trimit la raftul lor. Cred mai mult în proporții și în senzația de confort real.

Dacă ai umerii mai lați și vrei echilibru, merg foarte bine modelele cu bretele late și decolteu rotund adâncit. Dacă vrei să pui în valoare clavicula, varianta bateau e excelentă. Dacă îți place susținerea și aerul sport, croiala tip racerback poate fi foarte reușită.

Pentru bust mai generos, modelele cu material bun și bretele stabile sunt, de obicei, cele mai flatante. Pentru siluete foarte fine, maiourile rib sau cele ușor mulate dau structură. Dar, la urma urmei, cel mai bun test rămâne banalul îl îmbrac și văd dacă mă mișc firesc în el.

Cum se poartă anul acesta, în ținute care chiar au sens

Se poartă, în primul rând, cu pantaloni largi și sandale simple. Este poate cea mai clară formulă a momentului. Un top curat, o pereche de pantaloni fluizi, o geantă medie, nimic prea zgomotos și totuși totul în ordine.

Se poartă și sub cămăși largi, purtate descheiat, mai ales în zilele când vrei să arăți relaxat, dar nu dezordonat. Apoi vin combinațiile cu fuste satinate, cu denim drept, cu bermude mai serioase și cu sacouri moi, fără construcție rigidă. Se vede des și contrastul dintre topul simplu și o piesă mai prețioasă, cum ar fi o fustă cu textură sau o geantă metalizată.

Foarte actuală este și formula cu element sport și restul ținutei curat. Adică un maiou atletic, cu pantaloni croiți frumos sau cu o fustă lungă minimalistă. Îmi place această direcție pentru că nu se chinuie să demonstreze nimic. Pur și simplu funcționează.

Ce modele par deja obosite

Nu toate piesele simple îmbătrânesc greu. Unele se uzează vizual repede. În categoria asta intră maiourile foarte subțiri, cu bretele fir, din materiale care par ieftine de la doi pași. Și cele pline de mesaje, logo-uri mari sau imprimeuri care încearcă să compenseze lipsa unei croieli bune.

Par mai puțin actuale și modelele foarte decoltate, făcute parcă numai pentru efect imediat. La fel, croielile haotice, cu decupaje multe, asimetrii fără sens și artificii care transformă piesa de bază într-o problemă de styling. Un maiou bun ar trebui să simplifice, nu să încurce.

Nu spun că trebuie aruncat tot ce nu intră în această estetică mai calmă. Doar că, dacă întrebarea e ce se poartă anul acesta, răspunsul nu stă în exces. Stă în claritate.

Cum cumperi bine, ca să nu rămâi cu piese de umplutură

Când cauți un model nou, uită-te întâi la bretele, la decolteu și la grosimea materialului. Dacă aceste trei lucruri sunt bine rezolvate, ai deja jumătate din drum făcut. Restul ține de culoare și de felul în care piesa intră în garderoba ta reală, nu în cea imaginară.

Merită să te întrebi cu ce ai purta topul de cel puțin trei ori. Cu ce pantaloni, cu ce fustă, cu ce jachetă. Dacă răspunsul vine repede, e un semn bun. Dacă ai nevoie de prea multă invenție, probabil nu este piesa potrivită.

Pentru cine vrea să răsfoiască modele actuale și ușor de integrat în garderoba de zi cu zi, merită să arunce o privire la maiouri de dama. Formularea asta sună foarte direct, știu, dar uneori tocmai lucrurile directe te scutesc de căutări inutile.

Ce merită, de fapt, păstrat din trendul acesta

Dincolo de sezon, cred că rămâne ideea de maiou bine croit. Nu neapărat moda exactă a lui 2026, ci lecția ei. Și anume că o piesă simplă poate duce mult dacă are linie bună, material bun și o anumită liniște în felul în care stă pe corp.

Maioul anului acesta nu cere să fie vedeta absolută. Cere doar să fie respectat ca piesă de construcție. Îl porți cu aproape orice, dar nu oricum. Îi dai spațiu, proporție și câteva alegeri curate în jurul lui, iar el răspunde imediat.

Dacă m-ar întreba cineva, foarte simplu, ce modele se poartă acum, aș spune așa: cele cu bretele late, cele rib, cele cu guler rotund adâncit, variantele bateau, modelele sport bine temperate și cele cu dantelă discretă. Toate au în comun același lucru. Nu se străduiesc prea tare să fie moderne. Sunt moderne tocmai pentru că par sigure pe ele.

La final, moda anului acesta pare să aibă mai puțină febră și mai multă minte. Iar maioul, piesa aceea odinioară tratată ca figurant, a ajuns să joace impecabil rolul principal în multe ținute. Uneori, eleganța vine exact din lucrurile care nu bat cu pumnul în masă.